ALARMĂ Bivolul românesc, merinosul de Cluj şi porcul de Bazna au ajuns pe panta dispariţiei

Două rase de animale „made in Romania” au intrat în conservare genetică – merinosul de Cluj la noi în ţară, iar porcul de Bazna în Germania. Nici bivolul românesc nu prosperă în ţara care i-a dat nume.

Populaţia de merinos de Cluj mai numără aproximativ 400 de exemplare. Dispariţia acestei rase poate fi considerată un paradox, într-o ţară care de patru ani este pe locul I în Europa la efectivele de ovine, dintre ţările exportatoare de animale destinate sacrificării. Tototdată, România este pe locul III în Europa ca efective de oi: 9,2 milioane de capete. „România asigură 5% din producţia mondială de lapte de oaie şi 20% din producţia europeană. Însă peste 90% din efectivele actuale sunt formate din rasa ţurcană“, explică Stelian Dărăban, conferenţiar la Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii din Cluj, specialist în creşterea ovinelor şi caprinelor.

În timp ce ţurcana este crescută pe scară largă de ciobanii români, fiind o rasă rezistentă, alte feluri de oi au pierdut teren. Aşa este şi merinosul de Cluj, din care mai există doar 400 de exemplare, varietatea raţca a rasei ţurcană, din care mai sunt vreo 2.000 de capete sau merinosul transilvănean, cu 15.000 de capete.

Ultimele mioare merinos de Cluj

Rasa merinos de Cluj s-a format din încrucişarea ţurcanei albe de Sibiu cu merinosul transilvănean. „A început formarea ca rasă între 1956 şi 1958. A durat 30 de ani omologarea ca rasă şi certificarea cu brevet de invenţie. În 1988, colectivul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) condus de profesor dr. ing. Augustin Pop şi profesorul dr. Eugen Meseşan a reuşit acest lucru“, precizează Stelian Dărăban. Caracteristicile oii merinos de Cluj sunt lâna foarte fină, iar talia corporală este mijlocie spre mare.

Ultimele 400 de exemplare din această rasă, dintre care 300 femele, se găsesc la staţiunea didactică a USAMV. „Statul ar trebui sa încurajeze protejarea şi păstrarea acestui patrimoniu genetic, măcar prin acordarea plătiţilor directe pe 2010 pentru conservarea fondului genetic, bani pe care până acum nu i-am primit“, mai spune conferenţiarul Stelian Dărăban.

„Este vorba despre 40 de lei pe capul de ovină sau caprină, pe an. Va ieşi acum o Hotărâre de Guvern pentru plata acestor sume, care pentru toate animalele aflate în coservare se ridică la 3,5-4 milioane de euro“, a dat asigurări Adrian Rădulescu, consilier al ministrului Agriculturii.

Porcul de Bazna, în Germania

Alt animal cu origini pe teritoriul actualei românii, porcul de Bazna, a ajuns să fie conservat în Germania. Această rasă de porc s-a format în secolulul al XIX-lea, din încrucişarea nedirijată a porcului din rasa Mangaliţa cu rasa englezească Berkshire, în localitatea Bazna. A fost recunoscută oficial ca rasă de sine stătătoare în anul 1948.  „În anii ’70 porcul de Bazna a fost infuzat succesiv, în staţiunile de la Jucu şi Turda cu alte rase englezeşti şi germane, pentru ameliorarea producţiei şi reproducţiei“, declară Florin Spădaru, fost lector la USAMV.

Porcul de Bazna este o rasă neagră de porc, iar caracteristic este brâul alb pe corp, în dreptul membrelor din faţă. „Sunt mult mai rezistenţi la boli şi la condiţiile de mediu precare decât porcii de alte rase, nu sunt pretenţioşi la mâncare, stă şi pe zăpadă“, înşiră Florin Spădaru o parte dintre avantajele creşterii acestei rase.

Însă calitatea principală care califică această rasă ca una care merită să fie conservată şi crescută la scară industrială este calitatea cărnii. Porcul de Bazna este o rasă mixtă de carne şi grăsime. „Are mai multă grăsime decât Marele Alb sau Landra. Datorită calităţii cărnii, se pretează cel mai bine pentru fabricarea mezelurilor uscate. Practic carnea porcului de Bazna a stat la baza salamului de Sibiu”, mai spune inginerul zootehnist. De asemenea, este rasa cu cel mai mic colesterol din slănină, mai spun specialiştii.

Acum, în România mai există aproximativ 200 de exemplare de porci de Bazna, aflaţi în conservare genetică, la staţiunea de la Turda. Alte 2.000 de exemplare mai există în gospodăriile populaţiei din judeţele Transilvaniei.

Exemplare de porc negru de Bazna au ajuns şi în Germania, în urma unei colaborări dintre USAMV şi Universitatea Hohenheim din Stuttgart. „Specialiştii de acolo s-au ocupat de ameliorarea genetică a rasei Bazna. Au rezultate spectaculoase şi sperăm ca în urma colaborării cu ei să recuperăm şi noi avansul lor“, a declarat Pamfil Doru, rectorul USAMV.

Bivolul românesc a emigrat

Dacă în 1980, în România existau 232.000 de capete de bivoli româneşti, acum nu mai sunt mai mult de 20.000. Rasă românească prosperă însă în alte ţări. „În ultimii 20 de ani, au fost exportate peste 55.000 de bivoliţe“, declară Călin Zanc, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Bivoli din România. „Statul român nu acordă nicio subvenţie pentru creşterea bivolilor“, explică şi profesorul Constantin Velea, cel care în 1987 a omologat această rasă. „Am exportat animale în Anglia, Franţa, Italia sau Elveţia. Practic, ei îşi repopulează zonele lor cu bivolul românesc“, mai spune Călin Zanc.