35 de familii clujene au adoptat „la distanţă” copii din Kenya

Copii orfani, care locuiesc în condiţii greu de imaginat, sunt ajutaţi, lunar, de câţiva clujeni inimoşi, cu 25 de euro. Pentru că primesc aceşti bani, micuţii reuşesc să meargă la şcoală, iar cei care au grijă de ei le pot cumpăra hrană sau îmbrăcăminte.

35 de copii care trăiesc în condiţii greu de imaginat, pe gropi de gunoi, fără canalizare, mulţi dintre ei fiind orfani, şi-au găsit „părinţi adoptivi” în rândul clujenilor. Chiar dacă nu i-au văzut niciodată decât în fotografii, şi-şi trimit scrisori de două-trei ori pe an, clujenii îi consideră pe cei cărora le oferă doar sprijin financiar ca pe „propriii copii”. Este şi cazul Ravecăi Mureşan, o clujeancă de 43 de ani, care a ales să o adopte la distanţă pe Silvia Kageni Nyeru, o tânără de 19 ani din Kenya, orfană, pe care o susţine lunar cu 25 de euro.

„O percepem ca pe propria fiică”

Chiar dacă suma reprezintă pentru unii tineri din Cluj banii de cheltuială pentru o singură ieşire într-un club, pentru kenynaca Silvia aceşti banii înseamnă şansa la studiu şi hrană pentru o lună întreagă. „Suntem o familie cu venituri medii, dar pentru Silvia banii aceştia înseamnă mâncare pentru o lună întreagă, şcoală şi asistenţă medicală. Pentru noi, o familie de cinci persoane, poate e cheltuiala pe doar câteva zile. Noi o percem ca pe propria noastră fiică. De sărbători ne gândim la ea”, a explicat Raveca Mureşan, care lucrează în cadrul unei firme de distribuţie. Anual, familia Mureşan are câteva schimburi de scrisori cu „fiica” lor din Kenya. Ar fi dorit s-o invite şi în România, însă, actele necesare venirii tinerei la Cluj nu au făcut acest lucru posibil.

35 de copii, adoptaţi de clujeni „la distanţă”

Acum la Cluj au fost „adoptaţi” 35 de copii din Kenya. Proiectul a fost iniţiat de Asociaţa Dorcas Aid Internaţional, în 1996, însă clujenii au devenit “părinţi adoptivi” la distanţă acum doi ani, primii dintre ei fiind cinci dintre angajaţii asociaţiei cu acelaşi nume, din Cluj. “Pentru ei, cei 25 de euro lunar înseamnă o şansă pentru viaţă. Foarte multe familii îşi trimit un singur copil la şcoală. Care au în medie 5 copii, îl trimit doar pe unul din ei la şcoală. Ceilalţi fac foamea şi speră ca apoi cel cu studii să ridice familia”, a explicat Atilla Daray, directorul Dorcas Aid România. În Kenya, şcoalizarea este în regim cu taxă încă din clasa a cincea, costă 150 de euro anual, însă mulţi dintre copii sunt orfani şi trăiesc în condiţii greu de imaginat.

Condiţii improprii

“Am fost în mahalaua Corogocho. Aproximativ 35.000  de persoane locuiesc în colibe făcute din ce găseau pe o groapă imensă de gunoi, una lângă alta, ca să economisească pereţi. Casele erau cu acoperiş din cartoane, nu exista canalizare, ci doar 2-3 fântâni unde venea toată comunitatea. Curgea mizeria peste tot, pentru că-şi fac treburile în faţa casei, neavând unde”, a explicat Daray, care a vizitat beneficiarii proiectului la sfârşitul lunii iunie. Clujenii care au decis să se implice în program le trimit lunar 25 de euro. Cei mici sunt aleşi dintr-o bază de date pusă la dispoziţie de Dorcas Aid, pe baza fotografiei, dar şi a situaţiei sociale a copiilor. Potrivit lui Daray, majoritatea celor implicaţi în proiect sunt clujeni cu venituri medii. Dorcas Aid România doreşte să atingă până la sfârşitul anului un plafon de 70 de “adopţii la distanţă” la Cluj.

Declaraţie
„Suntem o familie cu venituri medii, dar pentru Silvia banii aceştia înseamnă mâncare pentru o lună întreagă, şcoală şi asistenţă medicală. Pentru noi, o familie de cinci persoane, poate e cheltuiala pe doar câteva zile. Noi o percem ca pe propria noastră fiică. De sărbători ne gândim la ea”,
 Raveca Mureşan,mamă adoptivă