Mirela Şteţco, „Teach for Romania“, despre educaţia din şcolile vulnerabile: „Nu se întâmplă din rea-voinţă”
0
Mirela Şteţco, profesor şi unul dintre liderii programului „Teach for Romania“, face o radiografie completă a sistemului de învăţământ din mediile defavorizate, punctând faptul că una dintre principalele probleme este lipsa personalului nu doar calificat, ci mai ales empatic.
Cu o experienţă didactică la catedră de 30 de ani, Mirela Şteţco este sufletul comunităţii „Teach for Romania“. În prezent coordonează programul de formare dedicat celor care aleg să deschidă opţiuni de viaţă mai bună pentru copiii din medii vulnerabile, prin educaţie relevantă. S-a alăturat „Teach for Romania“ într-un moment în care simţea „acut, dureros, irosirea de energie, de resurse, de intenţii şi de fapte bune, având convingerea că a epuizat tot ceea ce putea face din interiorul sistemului“.
„Weekend Adevărul“: Cum sprijină statul român educaţia din mediile dezavantajate?
Mirela Şteţco: Criza pandemică ne-a ajutat să vedem decalajele în toată grozăvia lor şi, probabil, să înţelegem mai bine de ce avem nevoie de echitate, adică soluţii adecvate şi eficiente pentru copiii care trec acum prin sistemul de învăţământ, şi nu de egalitate în sistemul de educaţie. Şcolile din comunităţile vulnerabile au nevoie de o abordare diferenţiată, care să fie parte a unei strategii coerente, integrate – educaţie, sănătate, incluziune socială – de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale. Până în acest moment există doar hăţiş birocratic şi multe aşteptări nerealiste de la nişte oameni care n-au fost învăţaţi să gestioneze asemenea complexitate.
Care sunt nevoile în educaţie la momentul actual?
Nevoile din educaţie sunt multiple, iar adresarea lor trebuie să fie sistemică, strategică. Consider că principalele trei, cu impact major în performanţa şcolară din mediile vulnerabile, sunt: accesul echitabil la educaţie, relevanţa învăţării pentru creşterea opţiunilor de integrare socială sau profesională ale elevilor şi dezvoltarea capacităţii. Cifrele sintetizează cel mai bine realitatea: 35,8% dintre copiii din România, adică 1,2 milioane, se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, mult mai grav decât în rândul adulţilor (30,2%). În mediul rural, acest risc atinge procentul de 44,3% în cazul copiilor, adică 900.000 de copii.
În ianuarie 2020, peste 275.000 de copii aflaţi la vârsta învăţământului obligatoriu (7-17 ani) nu mergeau la şcoală, conform datelor de la INS, iar abandonul şcolar anual a atins cifra de 45.000 de copii din ciclurile primar, gimnazial şi liceal. Ar mai fi de reţinut şi că peste 80% dintre şcolile cu performanţe scăzute din România se află în mediul rural. Una dintre marile probleme din şcolile vulnerabile nu este atât aceea că nu vin copiii la şcoală, cât că vin şi nu învaţă mai nimic, experienţa construită pentru ei fiind necontextualizată pe nevoile lor şi nerelevantă. Tot ce e în şcoală le este străin, de la spaţiul oferit, care nu oferă nici siguranţă, nici incluziune culturală, până la ce şi cum se învaţă.
Care credeţi că este motivul pentru care se întâmplă asta?
Nu se întâmplă din rea-voinţă, ci mai ales din cauza faptului că profesorii nu sunt pregătiţi să gestioneze o dezvoltare holistică a copilului. Nu sunt antrenaţi să stimuleze curiozitatea copilului şi să adapteze informaţia la realitatea şi la interesele copilului şi nu ale lor.
Există o statistică privind judeţele cu cele mai multe probleme în materie de educaţie?
Poate ar ajuta să clarificăm un aspect: posturile vacante din sistem sunt foarte puţine. Nu prea există multe şcoli în care „n-are cine să predea“. Adevărata problemă este că, mai ales în comunităţile vulnerabile, avem posturi blocate de titulari care n-au mers niciodată acolo şi nici nu au de gând s-o facă. În locul lor vin adesea persoane nu au nici motivaţia, nici pregătirea necesară pentru a oferi o învăţare relevantă, în măsură să schimbe vieţi. Harta şcolilor dezavantajate din România arată că unităţile şcolare defavorizate sunt concentrate în regiunea de nord-est – Vaslui, Iaşi, Galaţi – şi în zonele în care sunt prezente comunităţi mari de romi – în special în regiunea de centru.
Mirela Şteţco, alături de colegi din comunitatea Teach for Romania FOTO Arh.pers.M.Ş.
Unităţile şcolare defavorizate sunt concentrate în special în zonele marginalizate din punct de vedere economic şi social ale României. „Teach for Romania“ a ales să meargă doar în zonele cu grad mare de defavorizare. Dacă până acum am fost prezenţi în astfel de comunităţi din sudul şi din centrul ţării, începând cu anul şcolar 2021-2022 ne extindem spre Moldova, pentru că datele la care avem acces spun că regiunea nord-estică este nu doar una dintre cele mai sărace, ci şi una în care nivelul general de educaţie este foarte scăzut. Analizele arată că 8,1% dintre persoanele din regiunea Moldovei au doar nivelul primar de educaţie, 31,3% au ajuns la gimnaziu, numai 30,2% au studii liceale finalizate şi doar 9,2% dintre ei au terminat o facultate.
Niciun copil lăsat în urmă
Cum se implică „Teach for Romania“?
Profesorii „Teach for Romania“ acţionează ca agenţi de schimbare în aceste comunităţi. Ei înţeleg cu adevărat nevoile reale pentru că aleg să meargă în comunitate, să discute cu părinţii pentru a înţelege contextul de viaţă al elevului şi să găsească soluţii. Aceştia fac campanii de fundraising, scriu proiecte cu finanţare. În acelaşi timp, ei devin repere de acţiune în spiritul valorilor pe care vrem să ne construim viitorul: contribuţie şi colaborare, responsabilitate şi autenticitate, compasiune şi împuternicire.
Aceşti profesori au o abordare integrată, care aduce împreună crearea unui cadru de siguranţă şi de apartenenţă, dezvoltarea de abilităţi socio-emoţionale şi de literaţie care susţin învăţarea şi dezvoltarea competenţelor vizate de programa şcolară. O atenţie specială este acordată creării unei culturi a reuşitei, care încurajează progresul şi colaborarea, corelarea continuă a învăţării cu viaţa reală, autonomia şi responsabilitatea pentru propriul proces de învăţare şi pentru succesul colectiv.
În vederea dezvoltării de capacitate în şcoli, cei din comunitatea „Teach“ fac transfer de bune practici în cancelarie, susţin efortul de digitalizare din şcoli prin abilităţile lor tehnice, îşi implică şi colegii în scrierea şi în implementarea unor proiecte cu finanţare, contribuie activ la formarea altor profesori prin ateliere metodice, programe de formare şi de mentorat.
Care este cea mai mare realizare a comunităţii „Teach“ din ultimul an?
Aş zice că cea mai mare realizare a comunităţii „Teach“ a fost asigurarea accesului la educaţie pentru peste 14.000 de copii. Iar accesul a presupus activităţi foarte diverse, de la asigurarea echipamentelor tehnice, la dezvoltarea abilităţilor digitale ale elevilor şi ale colegilor de cancelarie. Deseori a fost vorba şi despre sprijin cu alimente, despre resurse de învăţare duse în casele copiilor, despre pregătire om cu om, pentru a ne asigura că nu lăsăm niciun copil în urmă.
Care a fost cheia succesului?
La baza acestui succes au stat coerenţa şi consistenţa strategică a organizaţiei. Am ales să nu rămânem doar la nivelul de reacţie imediată la criză, ci să pilotăm abordări noi, inovative şi să folosim cu încredere puterea leadershipului colectiv. Alături de noi au venit fundaţii, corporaţii, specialişti din mediul academic şi din ONG-uri dedicate educaţiei. Împreună am reuşit nu numai să sprijinim copiii din şcolile vulnerabile, dar şi să facem un pas important înainte spre digitalizarea actului de predare şi folosirea eficientă a tehnologiei la clasă – în câteva luni am reuşit să punem pe picioare primul program serios de pedagogie digitală din România adresat profesorilor din sistemul public, care să îi ajute nu numai să folosească diverse instrumente şi platforme digitale pentru a preda, dar şi să gândească şi să livreze ore interesante online, adaptate la felul în care învaţă un copil în mediul digital.
Mirela şi-a dedicat 30 de ani din viaţă educaţiei copiilor FOTO Arh.pers.M.Ş.
Portretul ideal al profesorului „Teach for Romania“
Câţi profesori au fost pregătiţi în ultimii ani pentru educarea copiilor din astfel de medii şi care a fost impactul la copii?
Sunt peste şapte ani de când profesorii şi învăţătorii din „Teach for Romania“ sunt alături de copiii din mediile vulnerabile. În 2014 am început cu 18 profesori-lideri motivaţi şi pasionaţi de educaţie care au fost integraţi în 15 şcoli din comunităţi dezavantajate şi au ajuns la 2.500 de copii cu şanse minime de acces la educaţie de calitate. Astăzi, avem de peste 10 ori mai mulţi profesori şi alumni, suntem prezenţi în 145 de şcoli din peste 20 de judeţe şi, cel mai important, ajungem la peste 14.000 de copii, cărora le modelăm aripi pentru un viitor mai bun. După şapte ani, ştim ce se poate face cu oameni determinaţi să producă schimbare, care aleg să fie şi să predea în beneficiul elevilor acolo unde „nu se poate“, la sat sau la periferia oraşelor.
Ştim cu toţii că în comunitatea „Teach“ ajung oameni inspiraţionali. Care este profilul pe care voi îl căutaţi şi cum îi recrutaţi?
Căutăm oameni care sunt pregătiţi să se dedice unei intervenţii cu impact în comunităţile vulnerabile, iar asta presupune drag de copii, dorinţă puternică de contribuţie, mult curaj şi rezilienţă antrenată, gândire strategică şi capacitate de a lucra colaborativ, empatie crescută, deschiderea de a învăţa continuu. Procesul de selecţie este bazat pe un profil de competenţe riguros, validat de rezultatele obţinute până acum, şi presupune depăşirea unor filtre succesive: screening de CV-uri, interviu telefonic, centru de evaluare cu demonstraţie de lecţie, probă de echipă şi interviu final.
Există o pregătire specială a lor?
Profesorii care acţionează în comunităţi vulnerabile chiar au nevoie de un program de formare gândit special pentru a răspunde unor nevoi atât de complexe. Prin Academia de Leadership şi Pedagogie noi oferim participanţilor un program intensiv de leadership, cu o durată de şase săptămâni, care vizează dezvoltarea a cinci competenţe transferabile, critice pentru un profesor care vrea să faciliteze învăţare de tip transformaţional: self-leadership – autocunoaştere, reflecţie, autodepăşire –; rezilienţă – mentalitate de creştere; gestionarea provocărilor/acţiune –; gândire strategică, analitică; rezolvarea problemelor; putere de decizie; construire de relaţii; învăţare strategică – cultura reuşitei, planificare, evaluare, învăţare. Rezultatele pe care le vizăm, pe care le monitorizăm şi le evaluăm în academie sunt clare. Devin absolvenţi doar participanţii care au o bună înţelegere a problemelor pe care vor să le rezolve şi asupra schimbării pe care o susţin împreună cu organizaţia.
Viaţa după „Teach for Romania“
Înţeleg că persoanele recrutate sunt susţinute de program pe o perioadă de doi ani. Care este parcursul unui profesor care intră în comunitatea „Teach“?
În primul rând, participanţii devin parte a unei comunităţi active, care a înţeles puterea leadershipului colectiv şi care e capabilă să creeze sinergii. Schimbul constant de bune practici, susţinerea reciprocă – emoţională, profesională –, colaborările punctuale pe diverse proiecte, mâna de ajutor întinsă imediat în caz de nevoie contribuie toate la consolidarea încrederii că nu suntem singuri şi că vom reuşi să facem o diferenţă în viaţa unor copii.
Mirela, un dascăl dedicat meseriei FOTO Arh.pers.M.Ş.
Un rol major îl are prezenţa tutorelui coordonator, care oferă atât mentorat aplicat, când e o problemă de skilluri, cât şi coaching, atunci când e vorba despre blocaje de altă natură. Împreună, participantul şi tutorele se asigură că intervenţia are impact, că reducem riscul de abandon şcolar, că îmbunătăţim literaţia şi creştem nivelul academic şi că dezvoltăm copilul armonios. Evident, performanţa profesorilor este susţinută şi printr-o formare susţinută oferită pe parcursul celor doi ani. Ei beneficiază de ateliere metodice, workshopuri, consiliere pe acces la granturi mici şi pe implementare de proiecte.
Ce se întâmplă după cei doi ani de program?
După cei doi ani de program, participanţii intră în comunitatea alumnilor, care este foarte conectată la comunitatea globală „Teach for All“. Jumătate din profesorii „Teach for Romania“ aleg să rămână la catedră în şcoli publice. Cealaltă jumătate se împarte între alte patru direcţii de impact: formarea profesorilor din comunităţile vulnerabile pentru mai mult impact la clasă şi în şcoală; propuneri de politici publice pe creşterea echităţii; comunicare relevantă despre educaţie; inovaţie socială şi comunitară.
Profesor într-o comunitate izolată
Nume: Mirela Şteţco
Data şi locul naşterii: 11 mai 1961, Maramureş
În 1984 a absolvit cursurile Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza“ din Iaşi, devenind
Profesor de română şi engleză. Obţine, apoi, diploma de master în Management educaţional în cadrul Universităţii de Vest din Arad.
În cei 30 de ani de experienţă didactică directă, într-o comunitate relativ izolată din Maramureşul istoric, Borşa, a avut privilegiul de a învăţa, de a experimenta şi de a contribui din roluri foarte diverse: profesor de limba şi literatura română, metodist şcolar, îndrumător de practică pedagogică, formator CCD Maramureş, coordonator Centru de tineret, lucrător de tineret, iniţiator şi coordonator de proiecte cu finanţare, formator de formatori şi evaluator de competenţe.
De şapte ani ocupă funcţia de Director of Training and Support în cadrul comunităţii „Teach for Romania“
Locuieşte în: Bucureşti
Vă mai recomandăm şi:
Valul 4 se înteţeşte constant, Guvernul înmoaie restricţiile
Se încarcă comentariile...
