GALERIE FOTO Voluntari în teatrul de război din Afganistan
0
Sunt primii jandarmi din România care au ales să-i instruiască pe viitorii poliţişti afgani chiar la ei acasă.
O misiune de aproape şapte luni în care au trăit de la agonie la extaz: frica de moarte, la gândul că o rachetă i-ar fi putut nimici, dar şi satisfacţiile că munca lor a fost apreciată de colegii americani. Au reuşit să se facă respectaţi în baza de la graniţa cu Pakistanul, demonstrând că şi românii pot fi un exemplu de urmat. După o serie de teste medicale, psihologice şi de limba engleză, doi tineri din cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Călăraşi au fost acceptaţi în „clubul“ celor 22 de profesionişti români, detaşaţi în Afganistan. Pentru Bogdan Vlad(35 de ani), misiunea venea după o bună perioadă de timp petrecută printre gloanţele din Kosovo, aşa că depărtarea de casă şi cei dragi nu i-a pus probleme. „Mi s-a părut o provocare. O experienţă interesantă din care pot să spun că m-am întors cu nouă mentalitate. Cel mai important a fost faptul că am reuşit să căştig respectul celorlaţi militari străini şi să leg prietenii“, spune plutonier major Vlad.
VEZI AICI FOTOGRAFII CU JANDARMII
Fortăreaţa de la Spin Boldak
Au fost detaşaţi la o bază militară de tranziţie, Spin Boldak, unde poliţişti voluntari americani şi estonieni asigurau instruirea viitorilor oameni ai legii afgani. „Am început misiunea de la zero. Le-am predat lecţii de metodică. Am făcut totul pas cu pas. A trebuit să-i învăţăm cum să înveţe. Se făceau antrenamente de tragere şi în poligon. Practic, tot ce învăţasem acasă, am aplicat acolo. Cursul de instruire dura între 6 şi 8 săptămâni“, spune Raul Manea(32 de ani), plutonier major la IJJ Călăraşi, celălalt jandarm plecat în misiune. Chiar dacă au stat cu frica în sân, tinerii spun că s-ar mai întoarce în Afganistan. „Dacă este nevoie de noi, de ce nu ? Credem că misiunile internaţionale sunt vârful carierei oricăui militar“, spun la unison tinerii. Baza în care se aflau românii, alături de alţi 2.500 de militari străini, era ca o fortăreaţă: gardurile erau umplute cu pământ pentru a evita împrăştierea schijelor în care în care ar fi fost trimisă o rachetă. Din acest loc, nimeni nu a păşit în exterior până pe 24 noiembrie când s-a încheiat misiunea.
Căldură teribilă
Cea mai mare provocare în deşert nu au fost însă rachetele care şuierau la graniţa cu Pakistanul, ci căldura teribilă pe care au îndurat-o. Cele 60 de grade Celsius din timpul zilei, praful şi nisipul care nu te lăsau să respiri i-au pus la încercare pe jandarmi. „Ajunsesem să consumăm 6-8 litri de apă zilnic şi am încercat să ne diversificăm meniul pentru a nu ne deshidrata. Frucetele erau incluse în alimentaţia noastră şi, cu puţină atenţie, am reuşit să nu avem probleme medicale“, spune Bogdan Vlad. Chiar dacă au avut rolul de a-i instrui pe studenţii afgani, militarii români au făcut instrucţie în fiecare. Mergeau în poligon, la sala de forţă, iar în fiecare clipă erau înarmaţi pentru a face faţă pericolului. „ În fiecare dimineaţă ne trezem la 6.30, făceam pregătirea fizică şi apoi mergeam la cursuri“, spune Bogdan Vlad.
Citiţi întreaga poveste în cotidianul „Adevărul“ de astăzi, ediţia de Muntenia !
Se încarcă comentariile...
