Călăraşi: Gara din marmură, haltă de trenuri personale

Gara din Călăraşi pare părăsită. Nimeni nu intră şi nu iese din ea. Nici peronul nu este mai animat. Din cele peste 10 case de bilete, doar 3 sunt deschise. Însă niciun client.

Liniştea stranie este întreruptă din când în când de păsările care şi-au făcut cuibul în tavanul înalt al gării. Un om al străzii doarme nestingherit pe băncile din sala de aşteptare. În faţa gării, câţiva taximetrişti aşteaptă clienţi care nu vin niciodată. Dar nu au altceva mai bun de făcut. Poate următorul personal le va aduce un client.

Cum nu sunt călători, pe uşile toaletelor publice s-a pus demult lacătul. Cândva, gara era o mândrie în oraşul din inima Bărăganului. Ceauşescu nu s-a calicit. Cu marmură de cea mai bună calitate s-au tapetat pereţii. Clădirea este impunătoare, sfidând chiar şi alte gări din oraşe cu pretenţii. Paradoxal, doar 12 trenuri, şi toate personale, ajung la Călăraşi.

Visul lui Ceauşescu

Nicolae Ceauşescu voia să facă din Călăraşi un important centru industrial al României. Faptul că oraşul este situat pe malul Borcei a constituit un mare avantaj. În primă fază a fost construit Combinatul Siderurgic, un mastodont care se întindea pe zeci de hectare, din afara municipiului.

Pentru a alimenta mai uşor acest mamut siderurgic, cu materii prime şi combustibil, a fost construit un canal fluvial ce făcea legătura cu Borcea. Zeci de barje tranzitau, în acele vremuri, apele braţului. Pe lângă transportul fluvial a fost inaugurată şi o linie feroviară specială pentru acest combinat. În paralel cu combinatul siderurgic, Ceauşescu a ordonat şi construcţia Combinatului de Celuloză şi Hârtie, un alt colos industrial care a necesitat milioane de lei şi multă muncă. 

Batalioane disciplinare

Pentru că dorea ca municipiul Călăraşi să devină un pol de referinţă pe harta economică a ţării, cu câţiva ani înainte de Revoluţie s-a ridicat gara. Lucrările s-au realizat cu forţă de muncă de la batalioanele disciplinare ale Armatei, puşcăriaşi şi muncitori din construcţii. Călărăşenii care nu au maşini proprietate personală, dar au drumuri de făcut, aleg, de cele mai multe ori, să circule cu microbuzul ori cu autocarul. E mai practic, mai comod şi mai rapid.

La tren nu se duc prea mulţi pentru că nu au legătură din gara Ciulniţa, un punct feroviar important situat pe magistrala Bucureşti-Constanţa, să ajungă la destinaţie. Cu personalul circulă doar navetiştii. Şeful Staţiei Călători din Călăraşi, Aurel Bigan, recunoaşte că într-adevăr, mersul cu trenul a cam ieşit din obişnuinţa oamenilor, însă spune că CFR-ul nu duce lipsă
de activitate.

Navetiştii, clienţi fideli

„În 24 de ore aici ajung 12 trenuri care circulă spre Ciulniţa, Bucureşti şi Constanţa. Navetiştii, în special, sunt clienţi fideli. Într-adevăr, există o scădere cu 10% a numărului de călători, dar eu cred că suntem în grafic“, a precizat Mugurel Bigan. În luna aprilie 2010, de exemplu, prin gara din Călăraşi au trecut 7.165 de persoane, la care se adaugă puţin peste 2.000 de călători care au primit bilet în tren. Deoarece în mai multe halte de pe raza judeţului nu există gări pentru a-şi cumpără legitimaţii de călătorie, oamenii sunt taxaţi direct în tren de către conductor.

Singur pe un peron

Neculae Buzduga (69 de ani) din Adjud era miercuri singurul client al gării. Bătrânul venise la Călăraşi pentru că avea probleme cu paşaportul. Vrea să plece în Australia. Ca să ne convingă că este pe meleagurile îndepărtate ne-a arătat actul care demonstrează că vine din patria cangurilor. Îl aşteaptă o călătorie de nouă ore cu trenul. Ia personalul până la Feteşti, după care schimbă trenul spre Adjud. După vreo două ţigări fumate vine şi trenul lui: personalul Călăraşi - Ciulniţa. „Pleacă peste 10 minute“, ne anunţă el voios. Timp cât să mai tragă dintr-o ţigară. Nu e grabă. Drumul pare lung cu personalul.