In memoriam: Luchian Sturzu, o viaţă dedicată dreptăţii

Luchian Sturzu

Personalitate marcantă a vieţii publice călărăşene, Luchian Sturzu a reuşit să-şi construiască o carieră admirabilă prin care şi-a câştigat respectul semenilor.

Provenit dintr-o familie de oameni simpli, cel care avea să devină primul prefect democratic al Călăraşiului, după validarea Constituţiei în anul 1991, a muncit neîncetat pentru a deveni un adevărat profesionist. S-a născut pe data de 3 aprilie la Curtişoara, judeţul Gorj, iar la 14 ani a rămas orfan de tată, lucru care l-a obligat să muncească pentru a-şi întreţine mama şi cei doi fraţi. A lucrat la Uzina de la Sadu, dar dorinţa de a deveni OM l-a îndemnat să înveţe pentru a avea o meserie. Deşi a absolvit liceul la seral, Facultatea de Drept din Bucureşti terminat-o la zi, cu media 9.50.

Activitate remarcabilă

Şi-a început activitatea profesională în 1967 la Târgu Cărbuneşti ca procuror stagiar, după care a fost jurist consult la fosta Direcţie Agricolă, la OJT Mehedinţi, la OCOT Gorj şi la trsutul petrolului. În 1978 a venit la Călăraşi la combinatul siderurgic, pe postul de consilier juridic, funcţie pe care şi-a păstrat-o până în 1991. După o scurtă perioadă în care a ocupat postul de secretar la Prefectură, datorită calităţilor sale a fost numit prefect al Călăraşiului. Luchian Sturzu a reuşit să obţină fondurile necesare pentru construirea modernului sediu al Tribunalului. După o activitate remarcabilă, fiind la un moment dat chiar pe punctul de a deveni ministru al Justiţiei, Luchian Sturzu a activitat ca judecător, în perioada 1992-2000, în cadrul Tribunalului Călăraşi, iar după ieşirea la pensie a fost avocat.

Discret şi onest

„I-a plăcut întotdeauna să fie discret, onest şi să atingă perfecţiunea. Niciodată nu doarmea înainte de vreun proces. Noaptea târziu lucra la dosare, nu a încetat niciodată să-şi desăvârşească formarea profesională“, povesteşte, cu regret, Elena Sturzu, cea care i-a fost soţie timp de 36 de ani. Luchian Sturzu s-a stins demn, exact aşa cum a trăit. Nu s-a plâns de povara bolii necrutăţoare care l-a cuprins în ultimii doi ani. „Era optimist, amabil, pedant şi un bun sfătuitor. A ştiut mereu să asculte şi reuşea, de fiecare dată, să-ţi transmită o stare de confort şi de bună-dispoziţie“, a spus Elena Sturzu.