Ajunul Crăciunului. Datini şi obiceiuri din Bărăgan

Colindătorii merg din casă în casă pentru a face urări

În această zi, 24 decembrie, se umblă cu Brezaia pe la ferestre şi cu „Bună dimineaţa!“ Păstrate de sute de ani şi transmise din generaţie în generaţie, cele mai fastuoase şi răspândite colinde din judeţul nostru sunt cele legate de Crăciun şi Anul Nou.

În zonele în care încă se păstrează tradiţia -Mostiştea, Lupşanu, Radu Vodă, Plevna şi Gălăţui- colindele de dinainte de Crăciun, atât cele de fereastră, cât şi Plugul, sunt însoţite de ,, moşul de turcă’’.  „Acesta este, de fapt, un bărbat care poartă o mască de tiugă, un cojoc lung cu blană pe faţă, încins cu o centură de talăngi şi o bâtă în mână. Masca este confecţionată dintr-o tiugă decorată cu material, cum ar fi aţa de urzică, coceni de porumb, boabe de fasole, pene şi fulgi, samânţă de dovleac, păr din coamă de cal“, ne-a declarat Alina Paul muzeograf.

Sărbătorile durează o lună

Obiceiurile calendaristice şi cele legate de viaţa de familie sunt o componentă perenă a culturii noastre tradiţionale, iar datinile s-au păstrat până în zilele noastre, cu mici diferenţe de la sat la sat. Specialiştii în etnografie spun că în Bărăgan, ca de altfel în toate regiunile ţării, sărbătorile de iarnă încep cu Sf. Nicolae, pe 6 decembrie, şi se termină pe 7 ianuarie de Sf. Ion.

Bună dimineaţa!

Începând cu noaptea de 23decembrie, de la miezul nopţii şi până la revărsatul zorilor, uliţele satelor răsună de glasul micilor colindători. Cu traista după gât, cu bâta în mână şi căciula pe urechi, colindătorii merg din casă-n casă şi striga la ferestrele luminate: Bună dimineaţa la Moş Ajun, Ne daţi ori nu ne dati?".

Preluate de la bătrâni

Colindele de fereastră practicate în judeţul nostru sunt colinde vechi, preluate de la bătrâni. Un colind de fereastră foarte frumos şi cu o melodie deosebită întâlnim la Gălăţui :

Asta-i seara, seara-i mare
Ulerumdai, lerui Doamne
Asta-i seara lui Ajun
Mâine-i ziua lui Crăciun
Ulerumdai, lerui Doamne
Când s-a născut Dumnezeu
Mititel şi-nfăşeţel
Ulerumdai, lerui Doamne
Înfăşat în foi de nuc…

Brezaia vine diseară

„Pe 24 decembrie se umblă cu Brezaia pe la ferestre. Aceasta este confecţionată dintr-un cadru de lemn cu un cioc ca de barză, având prinsă o sforicică la partea de jos ce o face să scoată un zgomot exact ca berzele“, a precizat Adrian Popa, conservator la Muzeul Dunării de Jos. Ciocul este neaparat din lemn de nuc vechi de trei ani, iar cel care poarta Brezaia se acoperă cu un macat şi două carpete: una în faţă, alta în spate:
A plecat capra-n pădure
După fragi şi dupa mure
Fragi si mure n-a aflat
Capra-i arde d-alergat!
Ta, ta, ta, căpriţă, ţa!

„Scutecele Domnului“

Tot pe 24 decembrie există o tradiţie care încă este respectată cu sfinţenie în satele din zona Mostiştei: femeile fac şi împart turte, fiind ultima zi în care mai pot împărţi pentru sufletele celor trecuţi în nefiinţă. „Din apă, sare şi făină se face un aluat din care se întinde o foaie subţire, se taie bucăţi cât palma şi se coc pe plită. Se fierbe grâu, se insiropează, se aşeaza pe foiţele coapte care sunt denumite ,,scutecele Domnului’’ şi se împart cu covrigi deasupra“, a mai spus Alina Paul.