Călăraşi: Suferă de sindromul Down, dar este voluntar la Crucea Roşie

Are 18 ani împliniţi, dar nu pare mai mare de 10. Suferă de la naştere de sindromul Down, însă acest lucru nu l-a împiedicat să ducă o viaţă normală. „Singurul medicament eficient pentru el este dragostea noastră“, ne spune Nela Mihai, cea care i-a fost aproape din prima clipă de viaţă.

Deşi recunoaşte că în aceşti ultimi ani nu a avut niciodată timp pentru ea, femeia spune că este mândră de fiul său. „ Nu l-am privit niciodată ca pe un copil bolnav. Din contră, l-am susţinut să facă orice fel de lucruri: să interacţioneze cu oamenii, să danseze, să cânte, să navigheze pe internet. Cred că cel mai important a fost faptul că l-am învăţat să iubească oamenii.

Chiar dacă poate părea paradoxal, sunt o mamă fericită“, spune femeia, cu ochii înlăcrimaţi, în timp ce fiul său nu o slăbeşte din ochi. Din când în când, copilul ia mâna mamei şi o sărută. Femeia lăcrimează, dar continuă să ne spună povestea familiei sale. „Nu ne plângem de nimic. Ne bucurăm de viaţă ca toţi oamenii. Daniel este sufletul nostru. A fost un copil dorit şi iubit. Ce pot să vă spun? Nu m-am gândit nicio clipă să-l abandonez, aşa cum mi s-a sugerat la maternitate“, spune Nela Mihai.

Verdictul

Viaţa familiei Mihai s-a schimbat radical pe 14 aprilie 1992 când a venit pe lume Daniel. „Avea 2,300 kilograme şi s-a născut la 7 luni. Nu am avut nicio problemă în timpul sarcinii, însă cred că mediul toxic în care am lucrat la Uzina Cocso-Chimică a declanşat toate problemele. Aveam 23 de ani, era prima sarcină, abia aşteptam să-mi ţin pruncul în braţe. Verdictul medicilor a căzut ca un trăsnet. Mi-a spulberat toate planurile“, îşi aminteşte femeia. Aceasta a fost sfătuită să-l abandoneze. Cu încăpăţânare l-a luat acasă, deşi i se spusese că va trăi doar 8 ani şi va fi o „legumă“.

Mentalitatea, o problemă

Iniţial a fost un şoc. Treptat, părinţii lui Daniel au acceptat diagnosticul de sindrom Down şi s-au mobilizat în lupta împotriva bolii crunte. „ Contează foarte mult mentalitatea şi faptul că am acceptat că fiul nostru are o problemă. Eu, personal, detest cuvânt handicapat. Am încercat să convingem pe toată lumea că şi el este normal. Are doar nişte deficienţe. Datorită nouă a progresat: scrie, citeşte, ştie să folosească telefonul şi să lucreze la calculator“, spune Alexandru Mihai(43 de ani), tatăl lui Daniel.

Voluntar de bază

Adolescentul Daniel uimeşte prin forţă şi prin ambiţia de a reuşi. Este voluntar al Crucii Roşii, alături de mama sa, şi mărturiseşte că a întâlnit aici mulţi prieteni. „Îi iubesc pe toţi colegii mei şi îmi place să-i ajut pe oamenii săraci“, spune băiatul, privind în pâmânt. Mama îl scuză imediat: „Este foarte emotiv. Mai ales acum că am venit la redacţia ziarului Adevărul de Seară“. Mihai n-o lasă să termine, adăugând:„ Citesc ziarul în fiecare seară. Îl aştept cu mare plăcere“, a dăugat tânărul.

Citiţi mai multe amănunte în ediţia de astăzi a cotidianului „Adevărul de Seară“ Călăraşi