Călăraşi: Mihail Dumitrescu, redactor-şef peste mineri

A fost ziarist timp de 52 de ani, iar drept răsplată a primit titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Călăraşi.

După 52 de ani de presă, Mihail Dumitrescu, pentru colegii de breaslă nea Mişu, nu se consideră pensionar pentru că nu a încetat să se implice în viaţa publică nicio clipă.  A ocupat diverse funcţii importante pentru el şi comunitatea din Călăraşi. Pentru munca sa, concretizată în peste 400 de articole despre Călăraşi, nea Mişu primeşte titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului în anul 2002.

În cariera sa nu a sărit peste nicio etapă profesională, le-a parcurs pe toate: student, voluntar, colaborator, muncitor necalificat, corespondent la cotidienele naţionale, redactor-şef, profesor de educaţie civică, purtător de cuvânt la două instituţii publice, iar de doi ani, director la Crucea Roşie Călăraşi.

Inaugurări de CAP-uri

La terminarea facultăţii, în 1958, a fost repartizat la Steagul Roşu Petroşani, cotidian al minerilor din Valea Jiului. „A fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea de gazetar: toţi colegii de redacţie erau mineri şi constructori, absolvenţi de studii medii sau primare, dar oameni simpli cu o origine socială sănătoasă“, spune cu nostalgie ziaristul. Timp de patru ani a cunoscut mii de mineri despre care a scris. „Erau oameni minunaţi, muncitori, credincioşi, solidari. În viaţa mea nu am mai întâlnit oameni care să privească demn moartea în faţă, la fiecare şut“, îşi aminteşte Mihail Dumitrescu.

În ’62 a venit promovarea lui la un ziar regional intitulat „Înainte, Craiova!“.

După o Valea Jiului cu noroc a venit o Craiovă deplorabilă, unde era în plină desfăşurare campania de cooperativizare. A fost trimis în regiunea Oltenia la diverse inaugurări de CAP-uri, fără să ştie la acea vreme ce mijloace barbare, criminale se foloseau pentru ca ţăranii să se înscrie în noile întreprinderi agricole.

„Brâncuşi în lanţuri“

În tinereţe, nea Mişu a fost transferat corespondent la Scânteia Tineretului (1964-1968). Odată cu înfiinţarea judeţelor, în 1968 este numit redactor- şef la Ziarul Viitorul, din judeţul Mehedinţi, unde nu a stat decât doi ani. Au urmat alţi şapte ani de activitate ca şi corespondent la Scânteia Tineretului. Şi acum îşi aminteşte un episod neplăcut petrecut în anul 1977. „Cineva a dat ordin ca Masa Tăcerii a lui Brâncuşi să fie înconjurată cu lanţuri ca să nu o mai poată atinge nimeni. Eu am scris despre acest lucru, într-un articol intitulat „Brâncuşi în lanţuri“. Zilnic, posturile „Europa Liberă“ şi „Vocea Americii“ comentau despre acesta“, a povestit nea Mişu.

Muncitor necalificat

Un binevoitor l-a avertizat că este în pericol, ceea ce l-a obligat să se angajeze muncitor necalificat la metroul bucureştean, unde după nouă luni s-a desconspirat că este intelectual. Cele nouă luni petrecute aici reprezintă pentru el cel mai puternic spectacol al vieţii trăite pe viu, alături de „drojdia” societăţii: escroci, hoţi şi criminali erau angajaţi pe bază de buletine de identitate, de cele mai multe ori false, să construiască socialismul.