Călăraşi: Anca Botoi îşi lansează cartea

Tânăra, născută cu tetrapareză spastică, a scris o carte de două sute de pagini cu piciorul. Deşi este condamnată să trăiască într-un scaun cu rotile, Anca Maria Botoi uimeşte prin curajul şi forţa cu care îşi înfruntă propriul destin. La 28 de ani, tânăra îşi vede visul cu ochii. Îşi lansează cartea „Frânturi de viaţă fără aripi“,  vineri, 20 mai la teatrul Aurel Elefterescu, începând cu ora 19.00.

Cartea Ancăi are două sute de pagini, în care îşi povesteşte viaţa. „Avem foarte mari emoţii, şi sperăm să umplem sala. Anca nu mai are nicio grijă, nu o mai doare nimic, a uitat de toate. Se gândeşte doar la lansare“, ne-a spus Mariana Vişan, mama Ancăi. Au fost tipărite două sute de exemplare, iar preţul cărţii va fi de 15 lei.

„Deocamdată au fost tipărite două sute de exemplare şi le vom vinde la lansare. Dacă vor mai fi  cerinţe, vom mai tipări. Am fost ajutaţi de Aurelia Ion, care deţine tipografia Media Print, de Asociaţia de Sprijin a copiilor cu handicap , filiala Călăraşi şi Asociaţia Lions Călăraşi. Fără ajutorul lor nu am fi putut să îi îndeplinim visul Ancăi“, ne-a mai spus mama tinerei.

Speranţe

Pentru că nu îşi poate folosi decât piciorul stâng, Anca a învaţat să scrie la calculator. Tânăra nu vorbeşte normal, nu se poate hrăni singură şi nu poate să îşi folosească mâinile şi picioarele. Deşi stă în căruciorul cu rotile pentru că boala care o chinuie încă de la naştere este îngrozitoare, Anca este o persoană lucidă, obiectivă şi cu simţul umorului. Are cinci intervenţii chirugicale: două la şold şi trei alungiri de tendoane la picioare, toate eşuate, însă trece repede peste acest calvar şi încearcă să-ţi atragă atenţie spre alt subiect. „Le-am depăşit pe toate. Important e să gândeşti pozitiv şi să speri că ziua de mâine va fi mai bună“, spune, emoţionată, tânăra.

Cartea

Anca povesteşte în cartea pe care a scris-o prin ce a trecut. Primul capitol este dedicat părinţilor săi. Nunta, cel mai important eveniment din viaţa unor tineri. 26 septembrie 1981. La un an, venea pe lume Anca. De atunci a început calvarul. Copilăria este marcată profund de bunica sa, Tudoriţa, care i-a fost alături în cele mai grele momente. Boala şi durerile care chinuiau fetiţa nou-născută au încrâncenat-o pe bunică să-i ofere şi mai multă îngrijire pentru a se însănătoşi.

Bătută cu o curea de tatăl său

Un alt moment cutremurător din viaţa tinerei este legat de tatăl său, episodul făcând referire la o internare la multele sanatorii din ţară. „Peste alte trei luni a trebuit să plece la Călan, unde urma să i se facă acupunctură. Mama îi explicase că doctorii urmau să-i înfigă multe ace în corp, iar ea, cuminte, trebuie să le suporte 15 - 20 de minute. De data aceasta venise cu tatăl ei. Avea doar 5 ani şi multă durere şi frică... Speriata de ce o astepta, Anca a izbucnit în plâns. Deşi Cristi îi cerea să tacă, nu se putea abţine, atât de dor îi era de mamaia ei. Atunci tătal s-a înfuriat şi a ţipat la ea: «Vrei să plângi? Îti dau eu motiv!» A scos cureaua şi a bătut-o cu ea până s-a învineţit, apoi a ieşit furios din cameră ca să n-o mai audă plângând“.

A început şcoala la 15 ani   

Anca Botoi a început şcoala la 15 ani din cauza problemelor de sănătate. Ştie să scrie pe calculator de la 12 ani şi tot de la o vârstă fragedă lucrează alături de mama sa ca să îşi perfecteze cunoştinţele.Visează şi chiar a devenit de câţiva ani independentă de familie, pentru că de zece ani lucrează alături de asistenta sa personală, Maria.

Citiţi mai multe despre acest subiect în ediţia de azi a cotidianului „Adevărul de Seară“ Călăraşi