Destinul fostului mascat care a devenit preot

Viaţa unui poliţist de la mascaţi, buzoianul Ilie Samoilă, s-a schimbat radical când a împlinit vârsta de 30 de ani. Soarta şi voia lui Dumnezeu deopotrivă, crede el, l-au îndrumat către Biserică, iar în urmă cu cinci ani a devenit preot în comuna buzoiană Săpoca.

Ilie Samoilă s-a născut la Racoviţeni, judeţul Buzău, şi de mic a fost fascinat de sport. Îşi dorea să ajungă soldat în trupele de comando, iar ambiţia îl împingea să caute permanent căi spre împlinirea visului. Practică artele marţiale de la vârsta de 13 ani, sport care i-a adus în adolescenţă şi câteva titluri de campion naţional. 

„La început, făceam sport acasă, la Racoviţeni. Aveam prieteni mai mari, care mai făcuseră diverse sporturi şi la care mă duceam să mă înveţe şi pe mine. Ulterior, când am venit în oraşul Buzău, m-am dus către sporturile de contact. Am făcut prima dată box, până la 20 de ani, şi de la această vârstă, am practicat kickboxing, cu Iulian Mihalcea, un antrenor foarte bun“, povesteşte Ilie Samoilă.

Începutul în trupele speciale

A absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, la Universitatea Ovidius din Constanţa. În 2006, a devenit asistent universitar în Constanţa, unde a predat până în 2012. În 2007, buzoianul a luat concursul de angajare la Brigada Specială de Intervenţii a Jandarmeriei din Bucureşti, pe un post de instructor sportiv. „Acesta a fost începutul în trupele speciale. Am stat doi ani la jandarmi, în Bucureşti, după care am plecat la Brigada Mobilă de Jandarmi de la Constanţa, ca instructor sportiv. 

„Îmi venea mai uşor, ca să ţin şi catedra pe care o aveam ca asistent universitar. Apoi, am zis să vin mai aproape de casă, la Buzău, şi m-am transferat la SIR, Serviciul de Intervenţie Rapidă, acum SAS. Aici am simţit că într-adevăr e altceva, un grup închegat, condus bine de Mihai Tărtăreanu, grup în care se punea bază pe pregătire, ca să nu apară probleme la intervenţii“, mărturiseşte fostul luptător la mascaţi. 

Ilie Samoilă declară că a urmat cu multă dragoste meseria de poliţist. Totuşi, în sufletul său se instala o altă dorinţă, mai intensă, care nu-i mai dădea pace. A ales, aşa, din senin, să urmeze Teologia în paralel cu munca sa în Serviciul de Intervenţie Rapidă, unde, nu de puţine ori, era nevoit să aplice metode deloc încurajate de normele bisericeşti, precum cea de imobilizare a infractorilor. 

„Ca luptător, acţionezi după metodele care sunt scrise în norme, în lege. Ştiind că ai de-a face cu un individ periculos, că unde mergi este un rău care poate degenera, atunci acţionezi ca atare, scopul fiind imobilizarea. Cum aici, în biserică, se face ascultare, şi în poliţie trebuie să fii dispus să execuţi ordinele“, explică Ilie Samoilă.

Preot, la 30 de ani

Fostul instructor de arte marţiale din IGPR, Jandarmi şi IPJ Buzău a schimbat uniforma de poliţe cu straiele bisericeşti în 2012, când Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei l-a numit preot în Parohia Săpoca. Părintele Samoilă mărturiseşte astăzi că trecerea de la combinezon şi cagulă la veşmintele preoţeşti a fost presărată cu multe tentative de a abandona. 

„I-am spus doar soţiei că am această dorinţă. Nu m-ar fi crezut nimeni altcineva, pentru că mă ştiau un tip sportiv, luptător. Am mers la Facultatea de Teologie temător, cu toate că învăţasem foarte mult într-o perioadă scurtă de timp. Am terminat cu bine facultatea, pe urmă nu credeam că pot să mai ajung preot şi eram mulţumit doar că terminasem Teologia cu bine. Am zis să merg totuşi şi la Masterat. Nu făceam încă pasul spre preoţie, pentru că, iarăşi, îmi era teamă, iar în poliţie îmi plăcea ceea ce făceam“, povesteşte preotul din Săpoca. 

Cu toate acestea, în anul 2012, Ilie Samoilă a fost hirotonit preot la biserica din comuna Săpoca, cea care poartă hramul sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. 

„Nu ştiam în ce parohie mă trimite Înaltpreasfinţitul când mi-am dat demisia din Poliţie, dar am zis «cu Dumnezeu înainte», pentru că preoţia se bazează pe ascultare faţă de ierarh. Am gândit că unde o orândui Dumnezeu să slujesc, acolo merg. Am demisionat din Ministerul de Interne, am mai ţinut catedra de asistent universitar încă doi ani şi am ajuns aici. Mai întâi am făcut stagiul de practică de 40 de sfinte liturghii şi, în funcţie de ce parohii sunt libere, Arhipiscopia ia decizia de a distribui. Practica la catedrală m-a ajutat să am contactul cu enoriaşii. Atunci am învăţat toate sujbele, predicile. Când am ajuns singur la altar, nu mi-a mai fost deloc greu“, spune preotul Samoilă.

Parohia sa numără peste 300 de familii, enoriaşii fiind foarte apropiaţi de tânărul preot. Împreună au schimbat multe la biserică. Au început cu igienizarea lăcaşului, refacerea acoperişului care se deteriorase, şi au continuat cu amenajarea unui foişor, unde se organizează hramul şi diverse cercuri pentru copiii din sat. Preotul Samoilă i-a angrenat acum pe credincioşi într-un amplu proiect: construcţia unei clopotniţe, deoarece „bătrânii nu mai aud clopotul de vechi ce e“. Derulează, în paralel, multe acte caritabile. 

„Noi avem în parohie spitalul din Săpoca, unde săptămânal trecem pe la fiecare bolnav, cu câte o cruciuliţă, cu o iconiţă, cu ciocolată, cu ce avem noi putere să ducem în săptămâna respectivă. În fiecare duminică, le oferim câte o pâine celor care participă la sfânta liturghie, iar vinerea mergem la o familie săracă pe care o alegem în consiliul parohial. Le ducem câte un pachet cu alimente, haine, cu ce considerăm că au nevoie. Satisfacţia sufletească este mare şi pentru noi, şi pentru ei“, spune părintele Ilie Samoilă.

Enoriaşii din Săpoca dorm liniştiţi de când au aflat că preotul lor este un fost luptător în trupele de intervenţie ale poliţiei. Părintele spune că, indiferent de straiele pe care le poartă, ca orice cetăţean cu spirit civic, nu ar putea să treacă pe lângă un conflict fără să acţioneze.

„Ca şi preot, dacă ar fi să trec pe lângă vreun caz de acest fel, nu aş putea să fiu indiferent. Măcar printr-o vorbă bună, printr-o ameliorare a situaţiei, şi tot aş interveni. Dacă nu merge cu vorba bună, trebuie să faci tot ceea ce ţine de tine pentru ca situaţia să fie rezolvată. Dar fără lovire. Însă e bine să nu se ajungă la aşa ceva, pentru că Biserica se roagă să fie pace şi să nu existe conflicte“, susţine preotul expert în arte marţiale.

O oră de sport, o oră de rugăciuni

Tânărului părinte nu i-a fost uşoară schimbarea regimului de viaţă, prin trecerea de la meseria de poliţist, dinamică şi tensionată, la cea de preot, care impune o conduită diferită. Preotul Ilie Samoilă a ales însă o cale de mijloc, în activităţile cotidiene, astfel încât cele două laturi ale personalităţii sale să nu aibă de suferit: „Eu, iubind sportul şi acum, preot fiind, fac multă mişcare şi asta pentru că îmi cere organismul acest lucru. Simt că şi pot învăţa mai bine dacă mă mişc mai mult. Am zis că cel mai bine pentru trup şi suflet este să ai pe zi o oră de mişcare şi o oră de citit, de rugăciuni. La sală merg de patru ori pe săptămână pentru starea mea de bine. După ce mă antrenez, mă apuc să spun o rugăciune, să citesc, pentru că aşa simţi că te încarci cu ceea ce trebuie“.

Părintele Samoilă este căsătorit şi are o fetiţă. De cinci ani, cei trei locuiesc în parohia aflată la 11 kilometri de municipiul Buzău. Preotul este bucuros că prin schimbarea locului de muncă a adus linişte nu numai în sufletul său, ci şi familiei: 

„Soţia mea a fost de acord cu tote deciziile mele. Este mult mai liniştită acum, faţă de perioada în care îmi sunau telefoanele continuu să merg la intervenţii. Când eşti luptător la trupele speciale, timpul este insuficient pentru tine şi cei din jurul tău, iar viaţa este mai agitată. Acum, o zi pentru mine începe cu rugăciunile de dimineaţă, împreună cu toată familia, ducem fetiţa la grădiniţă apoi vin la biserică pentru treburile care mai trebuie făcute aici împreună cu enoriaşii“. 

Foştii colegi de la mascaţi vin la slujbele lui

Părintele Ilie Samoilă păstrează o strânsă legătură cu foştii săi colegi. La plecarea din rândul mascaţilor, le-a promis că predicile la altar vor conţine şi recomandări pentru prevenirea unor pericole. A reuşit să-i ţină atât de aproape, încât, nu de puţine ori, îi zăreşte printre enoriaşii care asistă la slujbe. 

„De când am plecat de la ei, de câteva ori pe an vin aici, la biserică, mai ales la hram, când vin aproape toţi. Mă simt extraordinar, pentru că sunt băieţi buni, băieţi credincioşi. Chiar dacă îi vedem de multe ori cu cagulele pe faţă şi aşa impunători, ei sunt oameni cu suflet şi trăitori. Au fost la slujbe şi mereu am spus că viaţa aceasta de luptător este una tumultuoasă, de multe ori generatoare de stres, prin acţiuni, trageri care te solicită şi psihic, şi fizic. Le-am dat sfatul acesta ca măcar o dată pe lună să meargă la biserică pentru a-şi întări sufletul şi trupul“, spune fostul poliţist.

CITEŞTE ŞI Cetăţile ascunse ale geto-dacilor. La Gruiu Dării aveau loc ritualuri închinate zeilor