Cum arată un certificat de proprietate din Evul Mediu românesc. „Şi iar să fie Albului 3 cezvârţi de vie în Dealul Lipiei“

Certificatele de proprietate din zilele noastre îşi au originea în hrisoavele medievale, acte domneşti emise în Ţara Românească şi în Moldova, care serveau ca titlu de proprietate sau de privilegiu. Erau scrise pe pergament, cu cerneală neagră în limbile slavonă şi română, cu caractere chirilice.

Un astfel de act consfinţea, în urmă cu 350 de ani, dreptul de proprietate cuvenit fiilor unui boier ce deţinea întinse moşii în localitatea Lipia. Hrisovul, care acum se află în colecţia Muzeului Judeţean Buzău, a fost eliberat de Radu Leon, domn al Ţării Româneşti între anii 1664 şi 1669. 

În timpul domniei celui numit şi ”Radu negustorul de scoici”, voievod sprijinit de fanarioţi, a fost construită Biserica „Sfântul Dumitru” Slobozia din Bucureşti, monument istoric, iar în 1665, a fost pictată pentru prima dată Catedrala Patriarhală din Bucureşti. Acelaşi domnitor a hotărât, prin hrisovul domnesc din 8 iunie 1668, ca mănăstirea să devină reşedinţă mitropolitană.

Sub denumirea de hrisov era cunoscut, în Evul Mediu, actul domnesc, emis în Ţara Românească şi în Moldova, care servea ca titlu de proprietate sau de privilegiu.

”Din lectura acestui hrisov rezultă că, la data de 1668 (7176) august 21, Radu Leon voievod, în calitate de Domn al Ţării Româneşti întăreşte lui Albu, Beleţ şi Stan, fii lui Balev din Lipia moşii şi vii în Lipia, Dealul Lipiei şi Dealul Moceştilor precum şi ţigani”, explică muzeograful buzoian Liliana Ciubotaru. 

Potrivit specialistului din cadrul Muzeului Judeţean Buzău, documentul istoric original este scris pe pergament cu laturile de 53 şi 58 centimetri, cu cerneală neagră, în limbile slavonă şi română cu caractere chirilice. Conţine invocaţia simbolică şi litera iniţială ornate cu motive florale, iar intitulaţia, monograma şi semnătura domnească, prevăzute cu chinovar, colorant roşu folosit în pictură şi în medicină. 

În partea inferioară a documentului, actul este validat cu un sigiliu domnesc aplicat, pecetea este căzută, cusut cu aţă roşie de foiţa de hârtie romboidală.

Documentul inedit este scris cu alfabetul chirilic. Grafia chirilică s-a folosit în Evul Mediu românesc pentru scrierea de manuscrise, cărţi, acte diplomatice, inscripţii şi diverse însemnări. 

”Alfabetul chirilic era folosit la scrierea textelor redactate în limba slavă veche (paleoslavă), începând din secolul al IX-lea, apoi în limba română, începând din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. Trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin s-a realizat treptat, pe la mijlocul secolului XIX, prin alfabetul de tranziţie. Înlocuirea integrală a alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată în 1862 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza”, precizează Liliana Ciubotaru, de la Muzeul Judeţean Buzău.

Formula de început, specifică actelor domneşti, în limba slavonă: 

MILOSTIIU BOJIIU IO RADUL VOEVOD I GOSPODA VĂSOI ZEMLI UNGROVLAHISCOI SINĂ VELICAGO I PREA DOBRAGO STARAGO POCOINAGO IO LEON ŞTEFAN VOEVOD. (DIN MILA LUI DUMNEZEU EU RADU VOEVOD I ŞI DOMN A TOATĂ ŢARA ROMÂNEASCĂ FIUL MARELUI ŞI PREA BUNULUI BĂTRÂN RĂPOSAT EU LEON ŞTAFEN VOEVOD).

Davat gospodstva mi sïe povealenïe gospodstva mi (dă domnia mea această poruncă a domniei mele) Albului, feciorul Balii din Lipia, din judeţul Buzău şi feciorilor lui, câţi Dumnezeu îi va da, ca să fie lui moşie două pogoane de vie în dealul Lipiei şi cu 2 sejne de ocină de câmp din partea lui Gorgan, pentru că le-a cumpărat de la popa Mitrofan şi de la frate său Neagoe, feciorii lui Cremene din Lipia, drept bani gata ughi 35 cu zapis de vânzare şi cu mărturii.

Şi iar să fie Albului o cezvârtă de vie în Dealul Lipiei şi cu ocină la câmp, pentru stânjeni a patra parte, iar den partea lui Gorgan, pentru că au cumpărat de la Ionaşco Cântătoriul din Lipia drept bani gata ughi 4 cu zapis de vânzare şi cu mărturii.

Şi iar să fie Albului 3 cezvârţi de vie în Dealul Lipiei şi cu o sejne de ocină de câmp pentru că au cumpărat şi de la Ionasco Cântătorul drept bani gata ughi 9, costande 6, cu zapis de vânzare şi cu mărturii.

Şi iar să fie Albului o cezvârtă şi jumătate de vie în Dealul Lipii şi cu o jumătate de stânjen de câmp, pentru c-au cumpărat de la Pravăţ şi de frate său Vlad, feciorii lui Ionaşco Cântătoriul, drept bani gata ughi 6, cu zapis şi cu mărturii. Iar lui Ionaşco încă i-au fost cumpărătoare de la Vlad Frigecâine, din partea lui Gorgan.

Şi iar să fie Albului un pogon de vie zălog în Dealul Lipiei pentru că l-au zălogit feciorul lui Ionaşco Cântătoriul drept ughi 7, cu zapis şi cu mărturii iar Ionaşco Cântătoriul încă l-au fost cumpărat de la Momcil armaşu, din partea lui Gorgan.

Şi iar să fie Albului o jumătate de cezvârte de vie şi un pas înainte şi pasul este înalt de patru prăjini în Dealul Lipii şi cu o jumătate de stânjen de ocină de câmp, din partea lui Pravăţ, pentru că au cumpărat de la Necula şi de la Bală, feciorii lui Pravăţ, drept bai gata ughi 2 cu zapis şi cu mărturii. (….)

Gheorghe vel ban, Mareş vel dvornic, Radul vel logofăt, Ianache vel logofăt, Şerban vel spătar, Papa vel comis, Costache vel slujer, Stoian vel pitar. I ispravnic Radul Creţulescul vel logofăt.

I na pisah aze Călin logofăt, meseţa avgust 21 deni ot adama doni ghea tecenie letom 7176 <1668>.

Io Radu Voevod milostiiu bojiiu

Io Radu Voevod

Radu vel logofăt Creţulescul