Buzău, un târg trecut prin foc şi sabie. A suferit atât din cauza războaielor unor mari imperii, cât şi a turcilor cantonaţi în raiaua Brăilei

Sursa a-model.ru

Buzăul a fost de-a lungul vremii răspântie pentru armatele unor imperii care, în trecerea lor prin târgul de la poalele dealurilor subcarpatice, au produs distrugere şi moarte. Multe episoade din istoria neagră a Buzăului îi au protagonişti pe turcii din raiaua Brăilei, care plecau în expediţii de jaf în localităile din Bărăgan. Incursiunile lor erau foarte violente şi nu de puţine ori se lăsau cu incendieri de clădiri şi omoruri.

Zona Buzăului a fost permanent teatrul unor confruntări armate, unele extrem de violente, care au generat pierderi de vieţi omeneşti, dislocări ale populaţiei, distrugeri de clădiri.

Potrivit istoricului buzoian Valeriu Nicolescu, autorul monografiei ”Buzău 575 – File de monografie”, confruntările militare dintre armatele ruse, austriece şi cele otomane (1736 – 1739, 1768 – 1774, 1787 – 1791, 1806 – 1812, 1828 – 1829) au avut de multe ori ca loc de desfăşurare zona Buzăului, astfel că târgoveţii, mai ales cei avuţi, se refugiau în satele din zona dealurilor. ”În toamna anului 1739 trupele de ruşi şi cazaci conduse de Frilow au prădat şi Buzăul şi după ce l-au luat cu ei pe episcopau plecat pe sub dealuri”, scrie Valeriu Nicolescu în lucrarea sa.

Aşezarea sa, ca şi a Râmnicului, în vecinătatea hotarului cu Moldova, i-a conferit Buzăului obligaţia de a asigura apărarea graniţei dinspre răsărit a Munteniei. Apropierea însă de raiaua Brăilei transforma Buzăul deseori în ţintă pentru incurisunile de jaf şi omor pornite de otomanii cantonaţi la mai puţin de o sută de kilometri distanţă.

Istoricul Valeriu Nicolescu (foto jos) aminteşte în cartea sa, ”Buzău 575 – File de monografie”, despre un raport al lui Mustafa Selim, judecătorul oraşului Rusciuc, către Înalta Poartă, care se referă şi la plângerile episcopului de Buzău legate de jafurile bandelor de turci ”care asupresc şi ofensează pe săracele raiale”.

Un alt raport datat 15 mai 1769, semnat de Esseid Elias, judecătorul oraşului Giurgiu şi confirmat de către domnitor, mitropolit şi episcopi, relatează ce s-a întâmplat când au năvălit bandele turceşti în mai multe oraşe între care şi Buzău.

”Au străbătut pas cu pas târgurile şi satele, luând bani mulţi, lucruri şi cai, dărâmând casele şi luând în robie fecioare şi copii… fiecare au luat câte 7-8 căruţe din Buzău… au mai nimicit grâul şi orzul… au jefuit tot ce au găsit ca marfă, mobilă şi au dat foc caselor şi prăvăliilor… nedreptăţile şi opresiunile depăşesc orice limită şi sunt în afară de tot ce se poate închipui cu imaginaţia”, este un pasaj din raportul lui Esseid Elias, citat în monografia profesorului Valeriu Nicolescu, autorul menţionând că între semnatari era şi şeful beşliilor din judeţul Buzău, Omer aga.

La 1777, călătorul Italian Leonardo Panzzini menţiona că în timpul războiului din 1768-1774 oraşul Buzău a fost părăsit de locuitori, multe dintre case fiind arse, episcopul fiind nevoit să se refugieze la Braşov.

Preziosi, Târg la Buzău

Alte surse fac referire la distrugerile cauzate de războiul ruso-turc din anii 1787-1791, locuitorii fiind nevoiţi să se refugieze din nou în satele din zona dealurilor. În scrisoarea lui Mustafa başbug către marele vizir Kogea Iusuf paşa, se menţiona că iscoadele nu au constatat prezenţa în târguşorul Buzău a ghiaurilor austrieci şi maghiari, doar că uneori apăreau cete de 40-50 oameni. (”Buzău 575 – File de monografie”, Valeriu Nicolescu)

Englezul William Hunter şi germanul Heinrich Reimers care au trecut prin Buzău în 1792 şi 1793 menţionează că l-au văzut ca un biet sat cu bisericile şi alte clădiri dărâmate de către turcii ”care… io au dat foc şi i-au jefuit pe locuitori”.

Întreaga stradă Cuza Vodă din centrul vechi al Buzăului este plină de fostele ascunzători ale negustorilor de acum două secole. Sub construcţiile vechi se află trei niveluri de pivniţe, care reprezentau singura scăpare a târgoveţilor buzoieni de invazia turcilor din raiaua Brăilei. Pentru că erau atacaţi în nenumărate rânduri, cei mai curajoşi dintre târgoveţii buzoieni ai acelor vremuri au ales ascunzătorile în loc să părăsească oraşul, construind adăposturi pe trei niveluri de pivniţe.

Astfel de hrube au fost descoperite abia prin 1977 pe strada Cuza Vodă, când s-au demolat mai multe construcţii din centrul vechi al oraşului. „Când s-a început demolarea Şcolii Sanitare, sub mormanele de moloz s-au găsit mai multe obiecte, scaune, vase. Oamenii m-au chemat să văd despre ce este vorba şi am intrat în pivniţă. În timp ce lucram cu băieţii acolo, tot suna ceva a gol. S-a măturat tot praful şi am descoperit o trapă care ducea cu un nivel mai jos. Mă aşteptam să miroasă urât acolo, dar nu era aşa. În al doilea nivel am găsit o altă trapă care ducea într-o a treia pivniţă, unde am găsit nişte vase uriaşe", ne-a spus Marius Constantinescu, istoric.

Negustorii buzoieni se ascundeau în nivel inferior al pivniţelor care comunicau cu cele vecine prin câteva canale. În aceste încăperi, avea vase foarte mari, care de regulă erau încărcate cu măsline, murături sau cereale. „Negustorii aveau nevoie de provizii serioase, pentru că trupele otomane staţionau mult, chiar şi trei săpătmâni, în Buzău, timp în care au făcut prăpăd, au dat foc mai multor case, au prădat locuinţe", a adăugat Marius Constantinescu (foto jos).

Buzăul este trecut din nou prin sabie şi foc, la 1806, când turcii lui Span Oglu alungă soldaţii ruşi din târgul de la Curbura Carpaţilor, dau foc oraşului şi-l pustiesc, locuitorii fugind iar la Gura Nişcov, documentele vremii consemnând că în oraş mai existau Eiscopia şi un turc, Mola Hasan. Mulţi buzoieni şi săteni din Săgeata şi Gălbinaşi au fost luaţi în robie. În acelaşi an, ruşii au aşezat aici o colonie de bulgari a cărei principal ocupaţie era grădinăritul.

Alte distrugeri suferite de Buzău s-au întâmplat în timpul războiului din 1806-1812. În iunie 1807, turcii care îl urmăreau pe Constantin Ipsilanti au prădat oraşul, ucigând 231 de locuitori. Refugiaţi încă din 1806 pe dealurile din împrejurimile Buzăului, târgoveţii au revenit la vatră în 1812.

Confruntările militare din anii 1828-1829, între imperiile rus şi turc, au determinat părăsirea oraşului de mai mult de 200 de localnici.  ”Scrisoarea lui Ebu Bekir, paşa de Brăila, confirma domnitorului Grigore Ghica pagubele cauzate locuitorilor din satele buzoiene de către turcii din raiaua Brăilei, menţionând că beşliaga din kazala Buzău a primit dispoziţii să intervină. În anul 1828, ruşii curăţă oraşul de turci şi permit reîntoarcerea tuturor târgoveţilor, aşezând aici o a doua colonie de bulgari”, scrie Valeriu Nicolescu.