Stau cu mâna întinsă la pomana UE

Sute de oameni, neputincioşi în faţa sărăciei, se îmbulzesc zilnic să ridice alimentele date gratis de Uniunea Europeană. Curtea depozitului de pe Aleea Sporturilor, de unde se distribuie ajutoarele, este în aceste zile teritoriul cu cea mai mare densitate de oameni săraci.

Zilnic, cam câte trei sute de oameni stau cu orele la cozi, în aşteptarea pachetelor cu mălai, făină sau orez, oferite gratis de Uniunea Europeană. Vezi bătrâni şi tineri laolaltă, infirmi care se înghesuie cot la cot cu cei sănătoşi fizic, oameni irascibili care domină sonor în jurul lor. Cei din cozile sărăciei sunt diferiţi şi prin straiele pe care le poartă, unele viu colorate şi lungi până la glezne, iar altele sărăcăcioase dar sobre.

Au însă un numitor comun, sărăcia, care le conferă tuturor masca pomanagiului UE. Nu se sfiesc să recunoască că sunt sărmani pentru că, spun ei, nu din cauza lor au ajuns în această situaţie. Şomerii susţin că ar vrea să muncească dar nu au unde, oamenii cu handicap ar renunţa la orice pentru a se însănătoşi, iar pensionarii se plâng că nu sunt recompensaţi pe măsură după ce au muncit o viaţă.

Aproape nouă mii de buzoieni, adică unul din 14 locuitori ai oraşului, au ajuns să stea cu mâna întinsă către UE şi să se bucure pentru fiecare kilogram de mălai sau făină. E suficient să le auzi povestea pentru a trage concluzia că gestul autorităţilor este o pomană binevenită.

Alexandrina Rusen, o femeie trecută de 60 de ani, este unul dintre beneficiarii programului social. „Sunt nevăzătoare şi am o indemnizaţie lunară de 250 de lei. Am şi probleme cu ficatul şi toţi banii se duc pe medicamente. Alimentele o să îmi ajungă două trei, luni, că sunt singură. Era bun şi un zahăr, dar e bine şi aşa", spune femeia.

Tot din rândul persoanelor cu handicap provine şi Ioan Spânu. A venit într-un cărucior pentru infirmi, ajutat de un vecin, să-şi ia cota de alimente. „Le-am luat şi anul trecut şi au fost bune. Luăm făină, mălai, e bun şi orezul că mai faci un pilaf şi trece ziua. Eu sunt pensionat şi cu alimentele astea îmi mai uşurez viaţa", spune bărbatul de 64 de ani.

Pachetele ajung şi în casele celor mai săraci buzoieni, beneficiarii ajutoarelor sociale. „Lucrează băiatul şi nora la ajutorul minim şi aduc doar două milioane toată luna. E greu de tot. Cu ce luăm de aici facem mai o mămăligă, mai o pâine sau o turtă, ce-o da Dumnezeu", povesteşte Ecaterina Danciu, din Dorobanţi.