Vremea şi vremurile au tras turismul buzoian în noroi

Numărul de turişti care au vizitat în această vară Vulcanii Noroioşi este cu 75 la sută mai mic decât anul trecut. Custodele de aici, Dumitru Roşu, este de părere că vremea ploioasă, din lunile iunie şi iulie, i-a ţinut departe de rezervaţia naturală chiar şi pe puţinii turişti neatinşi de recesiune.

„Anul trecut, pe vremea asta, aveam aproximativ 400 de turişti într-un weekend, la Vulcanii Noroioşi. Acum, dacă numărăm o sută, sâmbăta şi duminica, este fericire. Am ajuns să avem doar un sfert din numărul de turişti cu care eram obişnuiţi", ne-a declarat Dumitru Roşu, custodele rezervaţiei naturale.

Potrivit acestuia, în iunie şi iulie, ajungeau cel mult 15 turişti într-o zi lucrătoare şi au fost cazuri în care a trebuit sistată vizitarea vulcanilor din cauza mocirlei. „Am avut noroc cu turiştii francezi care au venit constant în perioada verii. Din păcate, au fost foarte multe zile ploioase, când a trebuit să ţin turiştii la distanţă, cu riscul de a fi înjurat. Se înmuiase tot platoul şi rezervaţia ar fi avut de suferit. Au fost pierderi şi din acest motiv", a completat Dumitru Roşu.

Şi pensiunea de lângă rezervaţia naturală a resimţit criza turiştilor, rare fiind zilele când măcar cinci camere au fost ocupate la sfârşit de săptămână.
Tot natura vitregă a început să păgubească serios din bugetele administratorilor de pensiuni din comuna Chiojdu. Surparea unui drum comunal dintre localităţile Cătina şi Chiojdu face din cele trei pensiuni de aici destinaţii îndepărtate.

Pentru turiştii din municipiul Buzău dar şi din judeţele estice ale ţării, traseul până la Chiojdu are cu 50 de kilometri mai mult. „Anul acesta vremea nu a ţinut cu noi pentru că a plouat mult, iar oamenii nu prea au mai plecat de acasă. Acum s-a rupt şi drumul din Chiojdu, iar la noi se ajunge pe o rută ocolitoare, prin Vălenii de Munte, Prahova, care este mai peste mână. Deja un grup de turişti brăileni şi-a anulat sejurul din această cauză", ne-a declarat Ioan Lezeu, proprietarul pensiunii „Tata Lice".