Vasile Pâslaru - Matematicianul care colecţionează clopoţei

Predă matematica de 39 de ani la acelaşi liceu din Slobozia şi are o colecţie impresionantă de peste 200 de clopoţei.

Deşi s-a născut lângă Buzău şi a urmat şcoala primară şi liceul la Mizil, profesorul Vasile Pâslaru se consideră ialomiţean get beget. A dovedit aptitudini extraordinare de matematică încă de pe băncile liceului, aşa încât absolvirea Facultăţii  de Matematică a venit ca un lucru firesc.

„Ca printr-un joc al întâmplării, la absolvirea facultăţii, am avut şi alte variante de a profesa, decât învăţământul. Dar am ales să lucrez cu copiii. Mi se pare incitantă provocarea de a preda o disciplină, considerată de unii aridă, refuzată de elevi şi, totuşi, de a reuşi să-i faci pe aceştia să se apropie de această uluitoare disciplină", spune Vasile Pâslaru.

După absolvirea facultăţii, a venit la Slobozia, unde predă la Liceul Pedagogic „Matei Basarab" de 39 de ani, fără întrerupere. „Nu mă consider un profesor dur şi, de regulă, obişnuiesc să dau note mai mari faţă de o evaluare rigidă, deoarece consider că nota nu este o pedeapsă, ci, mai degrabă, un stimulent", spune profesorul de matematică.

În clinchet de clopoţel

Deţine o colecţie impresionantă de clopoţei, adunată pe parcursul a peste 14 ani. Mulţi elevi, prieteni, cunoştinţe sau rude, cunoscându-i pasiunea, i-au dăruit, de-a lungul vremii, nenumărate piese, achiziţionate din mai multe zone ale globului. Cu toate acestea, piesele „grele" ale colecţiei au fost culese chiar de el însuşi.

„Nu a fost ceva premeditat să colecţionez clopoţei. Pur şi simplu, într-o zi, prin 1996, eram la o şcoală din Ţăndărei şi am văzut pe un raft un clopoţel prăfuit. M-a încântat şi le-am rugat pe colegele de acolo să mi-l cedeze. Era un clopoţel ce poartă emblema colecţiei Spiru Haret. Atunci, am simţit nevoia să adaug şi alte piese lângă clopoţelul de la Ţăndărei", spune profesorul.

Clopoţeii săi nu reprezintă doar o parte de istorie, ci şi momente frumoase din viaţa sa şi a apropiaţilor.

Piese unicat

„Fiecare piesă în sine nu are o valoare mare finaciară, dar reprezintă pretexte. De exemplu, clopoţelul cel mai vechi pe care îl am a fost, cândva, la gâtul unei oi ce păştea , undeva, în jurul Sofiei. Are inscripţionat pe el simbolul semilunei, pe care nu-l găsim pe niciun clopot din România. Aici, observăm diferenţele istorice care fac ca piesa respectivă să valoreze ceva", declară, emoţionat, Vasile Pâslaru.

Colecţia sa cuprinde piese din porţelan, cristal de Murano, bronz, argint, lemn sau tradiţionalele tălăngi din tablă. În casa profesorului Vasile Pâslaru, bucuriile sunt sărbătorite cu clinchete de clopoţei... peste 200, ca număr.