Urmaşul mitropolitului Andrei Şaguna se face actor

No title

Sorin Şaguna este student la UNATC la clasa profesorului Florin Zamfirescu şi nu concepe viaţa fără scenă. La 20 de ani ştie exact ceea ce vrea de la viaţă, ştie care îi este vocaţia şi munceşte asiduu ca să reuşească într-o lume unde fără muncă talentul este adesesea insuficient pentru a cunoaşte succesul

Cu siguranţă Sorin va ajunge actor, poate chiar unul mare pentru că viaţa lui de până acum este legată de scenă.  Mândru că este descendentul pe linie paternă a mitropolitului Andrei Şaguna, Sorin consideră că lumea aşteaptă mai mult de la el tocmai datorită numelui pe care îl poartă.
„Încă de când eram copil adoram ideea de a fi în slujba scenei, de a consuma un fenomen artistic, de a-l transmite celorlalţi. Cred că m-am născut cu sângele şi cu psihicul de actor, nu mă vedeam făcând alteceva, nu puteam să-mi imaginez viaţa fără scenă, fără a lucra cu oameni şi fără a pune osul la muncă pentru că aici este vorba de ore întregi de muncă.”

Un dram de nebunie şi ceva tupeu

Ideea de a ajunge actor nu a rămas doar o năzuinţă pentru Sorin nici când era de-o şchioapă.  „M-a înzestrat Dumnezeu cu un dram de nebunie şi cu tupeu. Tupeul m-a făcut să mă duc într-o bună zi la Palatul Copiilor şi să zic: Eu vreau să fac teatru.” Îşi aminteşte că  în prima fază s-a speriat şi a plecat, dar după câteva zile s-a întors.. La liceu a urmat „arta actorului” . A deprins tehnici: dicţie, vorbire, a făcut ore de canto, de expresivitate

Învaţă actorie de la maestrul Florin Zamfirescu

„Am ajuns la facultate şi având o anumită experienţă, o anumită maturitate mi-a fost foarte greu în primul semestru, dar dorinţa de a reuşi a fost atât de puternică încât am avut momente în care am gata să renunţ. Am ajuns în semestrul II unde lucrurile au început să se mai aranjeze. Am ajuns în anul II când avem Cehov care este baza teatrului realist şi descopăr că au început să apară minunile în viaţa mea. În primul semestru din anul II am ajuns să iau primul meu 10 la actorie.”
La facultate studiază la clasa maestrului Florin Zamfirescu despre care spune că „ Este genul de pedagog, maestru şi mare actor care nu îţi bagă soluţia în traistă. Te lasă să fierbi în suc propriu. Te lasă pe tine să te chinui. E mai mult decât un profesor este acel magician care nu face altceva decât să te lase pe tine să faci magia iar el la final retrage pânza neagră de catifea.”
De curând a montat piesa „Norii” de Aristofan” în regia lui Toma Enache care s-a jucat în Bucureşti la Teatrul Mic, în Constanţa, apoi în Albania. În Grecia spectacolul s-a jucat cu sala de spectacole de 600 de locuri, arhiplină. A fost un succes fantastic spune Sorin. Acum lucrează la alte două spectacole, iar din februarie să pune problema să înceapă filmările cu Dan Piţa la un film.

Întrebări şi răspunsuri:

Ca artist nu te deranjează formalismul?

Nu mă interesează partea formală. Când faci din pasiune şi din dăruire uiţi tot ceea ce înseamnă formailtăţi, examene pentru că toată viaţa ca actor eşti urmărit de comisii întregi fie ca dai un casting fie că dai un examen, dar ajungi cu timpul să scapi de simţul penibilului, al ridicolului, emoţiile în schimb sunt foarte constructive. 


Cinematografie sau teatru?

Actor este cel care joacă pe scândură. Dacă reuşeşti să îmbini şi cinematografia cu scândura e un lucru extraordinar. În cazul meu activitatea le implică pe amândouă.

Ce-i place

Îmi place iubirea şi ce e dincolo de ea. Îmi plac oamenii. Îmi plac foarte mult lucrurile frumoase şi de calitate. Îmi place să îmi pun piedici pentru ca apoi să le depăşesc. Îmi place poezia. Am publicat trei cărţi, volume dintr-un singur crez :„poezia este logica inimii, nu a raţiunii”.

Ce nu-i place

Nu-mi plac lucrurile banale. Nu-mi place să fiu un om banal. Nu-mi place liniştea gratuită din jurul nostru, că nu mai zâmbim şi că nu mai suntem fericiţi chiar dacă viaţa se complică de la o zi la alta.