Sunt ultimul motociclist care a înfruntat „Zidul Morţii”
0
Până pe la mijlocul anilor 80 câţiva oameni curajosi urcaţi la ghidoanele unor motociclete puternice, ofereau un spectacol inedit într- o sferă din oţel unde reuşeau să învingă gravitaţia pe motociclete.
Buzoienii trecuţi de vârsta primei tinereţi îşi aduc aminte cu
nostalgie de zilele în care la bâciuri te puteai distra pe cinste,
alături de tot felul de cascadori care dădeau o notă de orginalitate
sarbatorilor câmpeneşti.
Unul dintre cei care făceau atmosferă de gală la aceste serbări este veteranul motociclist Mircea Mandeiu din Buzău, omul care a executat ani la rand numere difcile ce semănau mai degrabă cu spectacolele de circ.
Pasiunea pentru motoare o are din copilărie
Bătrânelul de 72 de ani din cartierul Mihai Viteazu spune că pasiunea
pentru motociclete o are de mai bine de o jumătate de veac.
„Am 72 de ani iar pasiunea pentru motociclete o am de mic copil. La 16
ani eram sătul de motociclete. De la 12 ani am pus ochii pe motocilete,
motorete, simpsonete şi cam tot ce se găsea pe timpurile alea. Şi-acum
după atâţia ani folosesc motocicleta cu ataş ca să mă duc la sapă”.
Zidul morţii, o provocare peste timp
Anii au trecut iar casacadorii de ocazie au îmbătrânit fără ca cineva să le mai preia ştafeta.
Nea Mircea crede că că cele mai frumoase amintiri ale tinereţii sunt
cele în care se simţea invincibil atunci când concura la „Zidul
Morţii”. „Am învăţat să concurez la „Zidul Morţii” pe un fir de tocitoare. Era
ca un butoi mare prin care te încadrai mergând în cerc. Aveam un semn
făcut cu vopsea pe care nu trebuia să-l depăşim, pentru că altfel ne-am
fi accidentat foarte grav. Acolo am învăţat să fac această cascadorie.
Apoi a venit „Zidul Morţii” cu plasa de oţel. Sincer trebuia să ai
puţin curaj ca sa poţi merge cu motorul aici” mai spune nea Mircea.
Motocilete de colecţie
Simpaticul motociclist pensionar îşi ţine colectia de motociclete
asezata la loc ferit într-un garaj ros de timp. Pe aleile curţii sale
mititele un MZ 125 din anii 50 se odihneşte cuminte lângă câţiva saci
de porumb şi 2 IJ-uri rusesti din care unul dotat cu ataş. „MZ de 125 este o motocicletă foarte frumoasă pe care nemţii au făcut-o
simpla şi rezistentă. Pe-asta pe care o am aici mi-am cumpărat-o din
magazin. În 1951 am dat o adevarata avere pe ea. Nu mulţi îşi permiteau
o motociletă pe vremea aia. Am avut aproape 58 cu motocilete pănă acum”
mai spune nea Mircea.
Întrebări şi răspunsuri
Aţi suferit vreodată vreun accident grav?
„În materie de accidente îi mulţumesc lui Dumnezeu că am avut foarte
puţine pe care însă nu prea le-am băgat în seamă. Cel mai serios
accident l-am avut acum la bătrâneţe, când am ieşit cu motocicleta
dintr-un noroi şi am căzut pe asfalt. Am avut şi masini ca Wartbrug
sau Dacia 1100 cu care nu am suferit niciun accident”
Aveţi acelaşi curaj şi la bătrâneţe?
„Curajul nu mi l-am pierdut pentru că asta e firea mea şi chiar aş fi
în stare să încerc din nou să mî dau cu motorul la zidul mortii. Pe de
altă parte sunt realist şi îmi dau seama că am mai îmbătrânit. Până una
alta voi „concura” pe câmp cu o prăşitoare pe care o confectionez din
motorul unei motociclete care a participat la „Zidul Morţii.”
Ce-i place?
„Îmi place să merg cu motocicleta chiar şi acum la 70 de ani. Îmi place
să meşteresc toată ziua în atelierul meu. Îmi place să inventez tot
felul de dispozitive din piesele vechi de motocicletă. Îmi plac
plimbările cu motocileta cu ataş. Îmi plac motoarele vechi şi piesele
de colecţie. Îmi plac provocările şi oamenii curajoşi”.
Ce nu-i place?
„Nu-mi place să văd cu au dispărut distracţiile mai vechi de la
bâlciuri. Nu-mi plac motoarele făcute de mântuială şi nici lucrurile
sofisticate. Nu-mi plac oamenii fricoşi”.
Profil:
Născut pe 6 noiembrie 1938 la Buzău, căsătorit un copil
Studii: Şcoala profesională de petrol şi gaze
Se încarcă comentariile...
