Buzău: George Stănescu, profesorul de chitară cu talent de „dirijor”

Inamic declarat al manelei ca formă de exprimare, George Stănescu este unul dintre puţinii artişti care are şi iniţiativă şi nu se mulţumeşte să combată doar prin vorbe. Este un rocker cu plete grizonate, pentru care trecerea anilor se vede doar în buletin. Chiar dacă a trecut bine de prima tinereţe, George Stănescu nu simte că îmbătrâneşte, pentru că are sufletul veşnic tânăr şi este în permanenţă înconjurat de tine

Un suflet veşnic tânăr

Chitara este viaţa lui, iar liceenii care îi sunt mereu prin preajmă sunt pe aceeaşi lungime de undă cu el. „Nu vreau să mă laud, dar am talentul de a aduna şi dirija adolescenţi. Încă mă simt tânăr”, spune George Stănescu. Talentul despre care vorbeşte cu mândrie este vizibil şi materializat. Cel mai bine ştiu obişnuiţii localului „ La Felinare” unde la sfârşit de săptămână, învăţăceii săi pot fi văzuţi şi ascultaţi interpretând piese celebre din repertoriul unor la fel de celebre trupe rock. Prestaţiile tinerilor se înscriu într-un proiect intitulat „Voi vă cântaţi vouă”, demarat de George Stănescu în urmă cu aproape cinci ani cu scopul de a-i obişnui cu publicul.

Fără obligaţii contractuale

„Totul a început cu disperarea mea în faţa manelizării şi a proastelor obiceiuri ale unora dintre tineri”. I s-au alăturat îndată tineri care îi împărtăşeau nemulţumirile, tineri talentaţi care s-au pus pe cântat. Din raţiuni de ordin material proiectul a fost întrerupt pentru o vreme, dar a revenit anul acesta. Totul decurge la modul amator fără nici o obligaţie contractuală, chiar dacă prestaţiile se vor cât mai aproape de profesionism. Se cântă rock-blues, genul anilor 60. Sunt elevi de la diferite licee din oraş la profile diferite care au în comun pasiunea pentru un anumit gen de muzică.

Foştii elevi cântă  şi acum

Robert Ardeleanu, Cristi Mihalcea şi Emilian Cârciumaru sunt doar trei dintre foştii elevi ai profesorului Stănescu ce au trecut cu ani în urmă prin experienţa proiectului „Voi vă cântaţi vouă” şi care în continuare au preocupări muzicale. Sunt însă mulţi alţii, sute de tineri pe care i-a avut elevi la Şcoala Populară de Artă, cărora le-a pus chitara în mână şi care, chiar dacă au apucat alt drum în viaţă şi nu au devenit artişti încă mai cântă. Printre ei se numără şi Eugen Caminschi, component al trupei „Vama”, muzician recunoscut care este implicat în multe alte proiecte în ţară, dar şi în străinătate. Despre Eugen Caminschi, de care îl leagă o frumoasă prietenie, profesorul Stănescu îşi aminteşte că în vremea studenţiei, atunci când venea în Buzău trecea mai întâi pe la el apoi pe acasă. 

Ideea e mai veche

Proiectul de „La Felinare”  are rădăcini adânci. „L-am gândit prin anii 80, imediat după  construcţia Casei Tineretului. Voiam să dau posibilitatea adolescenţilor să se exprime. La acea vreme însă nu s-a putut”. Îţi aminteşte cu o urmă de regret George Stănescu. 

Întrebări şi răspunsuri:

Aţi avut susţinere pentru proiect?

Deloc. Este un proiect personal şi am reuşit să îl pun pe picioare în etape. Au cumpărat un minimum de instrumente, iar amplificatoarele mi le construiesc singur. Cupăr componente şi le asamblez.  Ies mai ieftin aşa pentru că manopera îmi aparţine.

De cât timp predaţi chitară?

De foarte mult timp. În 1975, primul examen de chitară la înfiinţarea Şcolii Populare de Artă s-a ţinut cu mine. Am trecut apoi la profesionism, am bătut ţara în lung şi în lat. Am revenit la şcoală în 1986, ziceam eu pentru o scurtă perioadă de timp. Acestă perioadă s-a prelungit însă până în momentul de faţă. 


Ce-i place


Primăvara cu soare strălucitor  şi cer azuriu. Ce este să-mi placă mai mult decât ceea ce fac? Să lucrez cu tineri talentaţi şi doritori să construiască grupuri muzicale. Îmi place relaţia dintre sunetele muzicale. Îmi mai place modelismul. De când eram mic meşteresc cu traforajul. Acum sper ca Moş Crăciun să îmi aducă un biplan telecomandat.  

Ce nu-i place

Nu îmi place vremea mohorâtă. Mizeria umană, ignoranţa ridicată la rang de ştiinţă, meschinăria. Nu îmi place maneaua ca mod de viaţă. Tipul reprezentativ al manelei. Nu neapărat muzica pentru este până la urmă un gen de muzică, iar...gusturile nu se discută. Maneaua este un imn al unei categorii sociale care îi cataloghează.

Nume: George Stănescu

Născut: 28septembrie 1951, Buzău

Ocupaţie: artist, profesor de chitară la Şcoala Populară de Artă Buzău

Starea civilă: căsătorit