Sorin Teşcan a supravieţuit exploziei de la Mihăileşti

Cu 30 de zile înainte de liberarea din armată, Sorin Teşcan a trăit cumpăna vieţii sale atunci când camionul pe care trebuia să îl stingă a explodat, curmând 18 vieţi.

Sorin Teşcan este unul dintre cei cinci militari în termen de la pompieri care au scăpat cu viaţă din cea mai mare tragedie rutieră din România ultimelor decenii.

S-a născut în comuna Lopătari, la peste 40 de kilometri de Buzău, în zona de munte a judeţului. În adolescenţă, soarta l-a tras mai aproape de oraş, la Berca, unde a urmat o şcoală profesională de mecanici auto şi şoferi. A fost motivul pentru care, la încorporare, comisariatul l-a repartizat la unitatea de pompieri. „Niciodată nu îmi trecea prin cap că o să ajung la pompieri. Mie îmi plăcea şi îmi place şi la ora actuală să şofez. Am avut o perioadă de vreo trei ani în care am muncit pe unde se putea după care a venit armata, în 2003, pe 26 iunie”, spune Sorin.

Au urmat 11 luni liniştite de armată însă când AMR-ul aproape că se epuizase, soarta avea să îl pună la cea mai grea încercare. Episodul Mihăileşti, 24 mai 2004, a rămas un reper atât pentru istorie cât mai ales pentru viaţa sa.

„Era o zi mohorât, ploioasă, parcă de doliu. Aflasem că e un camion răsturnat. Am plecat cu sirene, alarme iar la Mihăileşti am găsit un nor de fum gălbui şi autotrenul răsturnat pe stânga. A coborât radiotelefonistul cu comandantul gărzii de intervenţie ca să facă cercetarea şi s transmită la bază”, îşi aminteşte Sorin Teşcan. Maşina se afla la peste 100 de metri distanţă de camion iar Teşcan a coborât să asigure dispozitivul de stingere. Un coleg a venit şi i-a cerut încă o rolă de furtun şi a urcat din nou în camion. „I-am aruncat rola şi exact atunci a fost explozia. Pe moment chiar nu ştiam ce e. Nu se vedea nimic din cauza prafului. Am coborât din autospecială şi nu se vedea nimic la jumătate de metru. Apoi am auzit cum cad bucăţi din aer, după care m-am băgat sub cabina autospecialei ca să mă adăpostesc”, îşi aminteşte Sorin.

Sorin mărturiseşte că imediat a început o răpăială din cauza obiectelor care cădeau din cer apoi a venit mult fum pe sub camion, moment în care a decis să părăsescă zona. „Am alergat cu ochii întredeschişi, ca nu cumva să dea vreo maşină peste mine. Era un tir oprit, cu parbrizul spart şi bucăţi de pământ pe şosea. Apoi am văzut un om, i-am cerut un telefon, mi l-a dat şi am sunat la dispecerat ca să spun să trimită descarcerarea”, spune Sorin.

După ce a ajutat la salvarea unor colegi răniţi, Sorin a ajuns cu un microbuz la unitate, unde erau aşteptaţi deja de rude şi colegi îngrijoraţi. După liberare, toţi militarii supravieţuitori au fost rechemaţi la unitate, pentru angajare. Acum este comandant de echipaj, pe o autospecială şi spune că este încântat de meseria sa care îi oferă şi momente comice.

„A fost o intervenţie la un depozit de parchet de la Verneşti şi am intervenit. Când a venit proprietarul ne-a spus că în spate este un bazin cu motorină şi există pericol de explozie. Un coleg mi-a zis: du-te tu Teşcane, fiindcă eşti obişnuit cu bubuiturile", îşi aminteşte supravieţuitorul de la Mihăileşti.

Ce îţi place? „Îmi place, când sunt liber, să fac un pic de sport dar cel mai mult îmi face plăcere să mă găsesc cu prieteni, cu colegi, să merg la ţară, la ai mei, fiindcă e un moment de respiro. Mai ales că acolo am un căţel, un ciobănesc mioritic, cu care îmi place să mă joc. Îmi mai place să călătoresc şi pot spune că am ajuns în destule locuri frumoase, împreună cu soţia”.

Ce nu îţi place? „Nu îmi place prostia şi nu contează de unde vine ea. Atunci când am de-a face cu prostia mai bine fac eu un pas înapoi şi evit multe complicaţii. Nu îmi place şi nu încerc să dau sfaturi fiindcă se interpretează”.

Întrebări şi răspunsuri

Te-a schimbat în vreun fel tragedia de la Mihăileşti? „Eu eram o fire glumeaţă, îmi plăcea să fac atmosferă, să strâng oameni în jurul meu. Asta nu s-a schimbat însă a fost totuşi o maturizare bruscă. La 18 ani vedeam mai lejer problemele din jurul meu iar brusc, după 20 de ani, am devenit foarte responsabil iar dovada este că m-am căsătorit repede. Parcă am vrut să grăbesc viaţa”.

Ce sfat le-ai da oamenilor după această experienţă? „Le-aş spune să profite de tot ce le oferă viaţa. Mă uit la persoane care se agită, că îşi rup hainele de pe ei. Le-aş zice să se oprească, să respire şi să vadă frumosul din viaţa lor. Îi văd stresaţi cum vorbesc singuri pe stradă”.


PROFIL
Născut pe data de 20 martie 1983, în comuna Lopătari, judeţul Buzău.
Ocupaţia – pompier, comandant de echipaj ISU Bzău
Familie - căsătorit, fără copil