Buzău: Silvia Rus, stăpâna animalelor fără stăpân

Este unul dintre voluntarii care luptă cu perseverenţă împotriva violenţei oamenilor faţă de animale, dar şi pentru a le uşura traiul fiinţelor neajutorate, cu hrană, apă, medicamente şi adăpost

Este preşedinta Asociaţiei „Prieteni Credincioşi”, a cărei activitate este protecţia animalelor mici, adică a pisicuţelor şi a căţeilor. Aproape zilnic are client câte un patruped abandonat, muşcat sau lovit de vreo maşină pe care se simte datoare să îl îngrijească. „Înainte lucram la «Textila» şi în spate, unde erau lăzile, erau mereu căţei. Toată mâncarea le-o duceam lor şi la început îi tratam după ureche, le improvizam cuşti din lăzi. Şefa mi-a spus atunci că o să vină vremea când o să am copii şi o să uit de animale. S-a înşelat, pentru că am făcut o pauză cât erau copiii mici, după care am început din nou să am grijă de animale”, ne-a povestit Silvia Rus.

Zi de zi, preşedinta Asociaţiei „Prieteni Credincioşi” îşi dedică timpul animalelor fără stăpân. Când nu organizează burse ale adopţiilor de animale din adăposturile primăriei, caută sponsori pentru hrănirea sau achiziţionarea de medicamente pentru cei rămaşi în padoc. Îi place să aibă mereu un prieten credincios în jurul ei şi de aceea o găsim chiar şi acasă în compania unui căţel, Bilă, şi a unui motan pe nume Miki. „Pe Bilă îl am de acum 13 ani şi a fost găsit pe stradă. Motănelul Miki, care este birmanez, a ajuns la mine în casă acum şapte ani. Copiii mei l-au adus de pe stradă, aproape paralizat, ciufulit, desfigurat, şi m-au rugat să îl ţinem pe balcon, ca să îl îngrijim. Medicii veterinari mi-au spus că nu mai are scăpare şi că trebuie euthanasiat. Norocul lui a fost că a început să dea semne de revigorare, l-am luat din nou acasă şi după trei ani am putut spune că este un motan sănătos”, ne-a mărturisit doamna Rus.

I-au plăcut animalele de când era mică

Încă din copilărie, Silvia Rus a dovedit o sensibilitate aparte pentru animale. „Când eram mică, stăteam cu părinţii la Caracal, unde tatăl meu era detaşat ca pilot de avion, în nişte blocuri din afara oraşului. Pe o vreme geroasă am ieşit ca să îngrijesc o gâscă care murise. M-am dezbrăcat de cojocel şi am învelit pasărea, crezând că o salvez. Atunci am făcut pneumonie”, şi-a amintit Silvia Rus.

Din când în când, preşedinta Asociaţiei „Prieteni Credincioşi” îşi face timp şi pentru a lectura cărţi de specialitate. „După ce am citit cartea „Fraţii noştri necuvântători” mi-am schimbat mult percepţia. Se spune acolo că animalele sunt fiinţe care încearcă să comunice cu noi, care au un rol pe lângă noi după care, dacă se simt că nu mai sunt iubite, se retrag singure, prin moarte sau prin simpla dispariţie. Scot din noi ce e mai bun şi se spune că dacă vrei să cunoşti bine un om, pune-l faţă în faţă cu un animal”, ne-a spus Silvia Rus.

Întrebări şi răspunsuri:

 De ce sunt multe animale fără stăpân pe străzi?
„De vină este migraţia câinilor de la sate, spre oraş, spre zonele intens populate. Acolo, câinii nu găsesc mâncare şi vin la oraş, ca urşii de pe Valea Buzăului. Sterilizarea femelelor este o variantă pe termen lung de rezolvare a problemei, dar îmbinată cu stoparea migraţiei animalelor”.

Au fost momente grele în activitatea de voluntariat?
„La început nu aveam ajutoare. Luam cizmele în picioare, mănuşi, furtunul şi intram eu în cuştile câinilor din padoc, ca să curăţ după ei. Doi m-au muşcat în perioada aceea, de mână, dar din greşeala mea. Am intervenit ca să despart nişte câini şi au înfipt colţii în mână”.  

Ce îi place:
„Îmi place să citesc seara câte o carte şi să ascult muzică chillout, Enya, harpa lui Eric, care mă linişteşte. Îmi mai place să îi simt aproape pe căţelul Bilă şi pe motanul Miki, care, la fel, îmi transmit linişte. De asemenea, mă simt mulţumită când văd cum vine lumea să adopte animale fără stăpân, fără să aibă pretenţii asupra rasei”.

Ce nu-i place:
„Nu îmi place tot ce e negativ. Nu îmi place violenţa, atât a oamenilor faţă de oameni cât şi a oamenilor faţă de animale. Nu îmi place să văd nepăsare. Să ştiţi că abandonul de animale este mai grav chiar decât omorârea lor”.

Profil
Născută: 26 mai 1953, localitatea Craiova
Ocupaţie- preşedinte Asociaţia de Protecţie a Animalelor „Prieteni Credincioşi”
STUDII: Liceul Ioniţă Asan, Caracal, postliceală Industrie Uşoară
FAMILIE: Căsătorită, doi copii