Portret / Ştefan Lăcriţeanu, medicul de la Ambulanţă care nu a pierdut niciun pacient

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Puţini sunt medicii de pe ambulanţe care, după mulţi ani de muncă, se pot lăuda că  nu le-au murit pacienţi în maşinile de intervenţie. Ştefan Lăcriţeanu este unul dintre rarele cazuri.

Ştean Lăcriţeanu s-a născut în judeţul Neamţ, acolo unde tatăl său avea repartiţie ca medic. A doua parte a copilăriei şi-a petrecut-o însă în Bucureşti, unde s-a mutat cu familia în 1959. Tata a fost chirurg, pe valea Bistriţei, la spitalul Hangu, după care a venit în Bucureşti, în 1959, la spitalul Răcari, într-un fost conac Ghica. De la el am moştenit cultul pentru medicină”, povesteşte medicul Lăcriţeanu.

A terminat facultatea în 1979, la Bucureşti, şi imediat a primit repartiţie în judeţul Buzău. „Mai întâi am ajuns la spitalul din Râmnicu Sărat pentru stagiatură, dar am reuşit să vin prin transfer la Spitalul Judeţean din Buzău unde patru ani am lucrat la chirurgie plastică cu domnul doctor Cornel Micu, un chirurg nemaipomenit. Mi-a plăcut chirurgia poate şi ca moştenire de la tata, însă nu am reuşit să o urmez pentru că au fost vreo zece ani când nu s–a dat secundariat pe vremea aceea”, spune Ştefan Lăcriţeanu.

Medicina contra cronometru

Lucrează la Serviciul de Ambulanţă Buzău din anul 1991. „Momentul de cotitură a fost Revoluţia, când s-au desfiinţat marile întreprinderi din Buzău. Lucram în perioada Revoluţiei la un dispensar medical căruia îi erau arondate fostul ICMJ, BJATM, Perla, ICF. Atunci am venit la ambulanţă”, declară medicul Lăcriţeanu, unul dintre cei mai vechi angajaţi ai Ambulanţei Buzău.

Două decenii a slujit această instituţie, timp în care şi-a atras respectul celor din jurul său, pentru calităţile dobândite. „Medicului de la Ambulanţă îi trebuie multă dăruire, multă pasiune pentru meserie şi dorinţa de încerca să salveze viaţa unui om. De asemenea, îi trebuie condiţie fizică”, menţionează medicul care imediat ne-a şi oferit argumentul acestei din urmă afirmaţii.

„Am avut un bolnav, în stop cardiorespirator, care locuia la etajul nouă. Pentru că liftul nu funcţiona, a trebuit să urcăm nouă etaje pe scări, cu aparatele necesare resuscitării, defibrilator, monitorul, aparatul de ventilat, trusa medicală, în greutate de aproximativ o sută de kilograme, în trei oameni. Când am ajuns la etajul nouă, trebuia să fim şi noi resuscitaţi. Norocul a fost că ne-au ajutat colegii de la SUMRD şi am reuşit să pornim inima omului”, povesteşte Ştefan Lăcriţeanu.

Spune că meseria i-a adus numeroase satisfacţii, de-a lungul anilor. „Momente de satisfacţie le ai în momentul în care pacientul răspunde tratamentelor aplicate, iar starea lui se ameliorează şi când familia vine şi îţi mulţumeşte. E o satisfacţie uriaşă când nu pierzi pacienţi. Din fericire, în ambulanţă nu mi-a murit niciun pacient şi eu am o vorbă a mea: le spun cazurilor deosebite că cine merge cu mine la Bucureşti se face bine şi în 99% din cazuri chiar se face bine”, spune medicul buzoian.

A avut parte însă şi de episoade care i-ar fi putut aduce sfârşitul. „La explozia de la Mihăileşti am avut un dram de noroc pentru că de obicei plecam alături de pompieri la orice intervenţie de-a lor. De data asta se pare că au omis să ne mai anunţe. Dacă ne anunţau, sigur eram morţi, şi eu şi ambulanţierul şi asistentul. Satisfacţii am avut şi atunci, pentru că am reuşit să salvăm două victime dintr-un taxi de la Piatra Neamţ şi alte două victime, poliţistul din Mihăileşti şi pompierul care a avut un picior amputat”, spune medicul Ştefan Lăcriţeanu.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

Fiica dumneavoastră  vă moşteneşte?

Oarecum, pentru că deşi eu şi soţia suntem medici umani, ea urmează medicina veterinară. A făcut o alegere bună, pentru că medicii veterinari au responsabilităţi, zic eu, ceva mai mici, îşi găsesc mai repede de lucru şi sunt mai bine plătiţi.

Medicul de la Ambulanţă are o meserie riscantă?

Am fost implicaţi în câteva accidente rutiere, din cauza celor care nu dau prioritate. Apoi, pot apărea conflicte cu aparţinătorii victimelor, care nu au timp să asculte şi argumentele. Am reuşit să le evit mereu pentru că, zic eu, am un dar deosebit şi îmi fac meseria cu profesionalism. 
 
Ce îi place:

„Îmi place să ies în natură deşi nu prea am mai avut timp. Îmi place să ascult muzică clasică, jazz, să merg la pescuit când am ocazia, excursiile cu familia şi meseria, întâi şi întâi. Mi-au plăcut ştiinţele naturii şi cred că aici l-am moştenit pe tatăl meu”.

Ce nu îi place:

„Nu îmi place deloc modul în care noi, medicii mai ales cei de la Ambulanţă, suntem trataţi, văzuţi şi retribuiţi. E greu de crezut, dar eu am ajuns să am un salariu mai mic decât aveam atunci când m-am angajat, în anii ‘70.

PROFIL:

Născut: 27 martie 1952, Bicaz, judeţul Neamţ

Ocupaţia: medic la Serviciul Judeţean de Ambulanţă Buzău

Familie: căsătorit, un copil

Buzău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite