Portret/ Loreta Cristina Istrate este artista din liceul de matematicieni

Eleva de 17 ani, din Hasdeu, se încăpăţânează să devină un artist desăvârşit în muzică, chiar dacă învaţă într-un liceu unde se cere performanţă în discipline exacte, mai ales la matematică şi fizică.

Ca la mai toţi artiştii, semnele bune s-au văzut încă din zorii vieţii. „Visam să cânt de când eram mic copil. Cântam prin casă şi ajunsesem să îl înnebunesc pe tatăl meu. Apoi, mi-a cumpărat o chitară pentru că s-a convins la un moment dat că asta urma să fie pasiunea mea. Sunt singura din familie care are acest talent şi am norocul că familia mă susţine în tot ceea ce fac", spune Loreta.

Părinţii i-au găsit adolescentei un meditator în muzică, la insistenţele ei. „Eu cântam acasă, am încercat să învăţ singură, dar observam că nu progresez. Apoi am avut norocul să ajung la domnul profesor Victor Nica alături de care iniţial am început cu chitara. Apoi, domnul profesor a observat că am şi voce şi a început să lucreze mai mult vocal cu mine. Pe parcurs am început să cânt melodii destul de grele", îşi aminteşte Loreta.

De un an şi jumătate se pregăteşte cu un profesor şi rezultatele sunt evidente, spune Loreta: „chitara o stăpânesc cât de cât dar mai mult m-am axat pe voce pentru că de la un punct mi-am propus să cânt doar vocal. Îmi place să interpretez melodii din genul blues. Am un fel de admiraţie pentru vocea negreselor atât de puternică şi probabil că asta m-a şi motivat să îmi aleg un anumit gen de piese. De exemplu, eu nu cânt muzică uşoară, cânt muzică mai veche, mai specială".

Este elevă în Colegiul B.P. Hasdeu, la profil filologic şi nu a călcat niciodată într-o şcoală de artă. „Eram în Hasdeu din clasa a cincea şi cred că nici părinţii mei nu ar fi fost foarte încântaţi să urmez un colegiu de muzică, pentru că ei mereu credeau că muzica o să fie o pasiune trecătoare. Aşa că am rămas în Hasdeu. Acum am timp pentru această pasiune şi mă ocup de ea cam de două ori pe săptămână, pentru meditaţii. Dar, de fapt, în fiecare seară îmi fac loc printre teme să mai exersez la chitară sau cu vocea", spune Loreta Istrate.

Vrea să se pregătească în continuare la muzică, măcar un an, până se iveşte calvarul pregătirii pentru Bacalaureat şi apoi admiterea la facultate. „În studenţie, poate o să găsesc un fel de cenaclu unde să pot cânta şi, de ce nu, să cânt la nunţi. Ar fi o sursă financiară pentru perioada studenţiei, o îmbinare a utilului cu plăcutul. Aş vrea să merg la Medicină şi am speranţa că o să şi reuşesc, cu multă muncă, meditaţii, cu sprijinul prietenilor mei şi al părinţilor. Vreau să fiu un medic cu suflet de artist. Poate aşa o să fiu plăcut de copii, pentru că la pediatrie aş vrea să ajung", declară adolescenta.

Deşi nu este de mult timp în lumea artiştilor, Loreta a cântat de multe ori în faţa publicului şi a început să îi placă. „Am cântat în spectacole din cadrul armatei, de Crăciun, de 1 şi 8 martie şi la o emisiune tv. Am avut multe recitaluri în licee. Recunosc că am avut multe emoţii şi prima oară mi-am uitat versurile. Acum m-am obişnuit şi rezist acestor emoţii, deşi se mai întâmplă să uit câte un vers", este de părere eleva cântăreaţă.

Ce îi place
În primul rând muzică, pentru că mă linişteşte. E un refugiu pentru mine, mă face fericită. Apreciez foarte mult sinceritatea oamenilor, punctualitatea lor, de fapt calităţi ce definesc seriozitatea. Oamenii care nu se dau în lături nici la bine nici la rău, aşa cum şi eu sunt.

Ce nu-i place
Cel mai mult urăsc superficialitatea, minciuna, neseriozitatea. Din fericire, am fost ferită de astfel de lucruri urâte, pentru că am noroc de prieteni şi colegi buni. Văd însă ce se întâmplă în jurul nostru şi am observat că sunt multe exemple de proastă creştere.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Cum a fost debutul pe o scenă?
Prima dată am fost invitată împreună cu formaţia pe care o aveam la o asociaţie de binefacere şi abia mă întorsesem de la munte. Îmi amintesc cu mare drag cum exersam piesele cu formaţia în cele trei zile rămase până la spectacol. Apoi, la concert, am fost puţin dezamăgiţi că nu ne-a ieşit cum ne doream noi, pentru că nu ne-a mers o chitară.

Ai un repertoriu propriu?
Deocamdată cânt preluări de la artişti mari. Cel mai mult ţin la melodia „Killing me softly", pe care o cânt cu drag în fiecare spectacol. Când am ascultat-o prima dată am zis că niciodată n-o să o pot cânta. Cu ajutorul domnului profesor, al exerciţiilor pe care le-am parcurs, am ajuns să o interpretez destul de bine. Dintre artişti îmi place James Brown, mai ales melodia „I feel good".

PROFIL

Născută: 12 decembrie 1993, în municipiul Buzău
Ocupaţia: elevă CN B.P. Hasdeu, clasa a 11-a
Familie: doi fraţi