Ionuţ Bartolomei este „regele” bicicliştilor din Buzău

Cel mai îndrăzneţ dintre bicicliştii buzoieni care practică sportul extrem a învăţat să pedaleze pe două roţi abia la vârsta de 18 ani.

Ionuţ Bartolomei face adevărate cascadorii cu bicicleta, de la sărituri peste râpe adânci, la salturi peste obstacole înalte, iar pentru curajul său a fost declarat „cel mai bun", de către colegii săi de aventuri.

Ionuţ s-a născut la Braşov iar în adolescenţă a fost nevoit să se mute pe meleaguri buzoiene. „Am stat 15 ani de zile în Braşov. Am fost crescut de bunici pentru că părinţii s-au despărţit. Oraşul fiind unul turistic, era costisitor pentru un pensionar iar bunicii mei au decis să se retragă în locurile natale, pe Valea Buzăului, la Ruşavăţu", povesteşte Ionuţ.

Liceul l-a urmat la Berca, la Petrol şi Gaze, după aceea s-a făcut instalator sanitar. Spune că e o meserie „de pe urma căreia te poţi descurca". Ca şi în liceu, şi acum gândul îi stă însă numai la bicicletă şi la satisfacţiile pe care i le oferă practicarea sportului extrem.

Îşi aminteşte, uşor amuzat, de primele aventuri pe două roţi. „Un prieten din liceu şi-a luat o bicicletă pe numele meu, fiindcă el era mai mic şi nu avea buletin iar eu împlinisem 18 ani. Îl vedeam că e înnebunit după drumeţii cu bicicleta şi m-am gândit într-o vară să muncesc, să strâng bani, şi să îmi cumpăr şi eu una. Mi-am luat o amărâtă de DHS, cu care am învăţat să merg. După ce am văzut ce ştiu unii să facă, am încercat şi eu şi a urmat trântă după trântă, dinţi sparţi, picioare rupte", îşi aminteşte Ionuţ.

Avea să devină un expert în mountain-biking în câteva luni de antrenamente şi eforturi financiare. „Cu prima mea bicicletă săream de pe garaj iar cadrul ăla a fost rupt şi sudat de vreo şapte ori. Când nu s-a mai putut repara mi-am luat o altă bicicletă, un First Bike. În Buzău erau deja băieţi care se dădeau cu bicicleta dar eu stăteam mai retras la început fiindcă ei aveau scule serioase iar eu aveam doar un First Bike", spune Ionuţ.

A intrat în câmpul muncii, şi-a pus bani deoparte, a vândut vechile biciclete şi a ajuns acum să aibă una dintre cele mai performante „scule". „Acum am un Ram DHX, pentru downhill, care la mâna a doua costă peste 2000 de euro. Are cadru solid, dintr-un aluminiu tratat, astfel încât să aibă rezistenţă, roţile speciale, amortizoare cu cursă mare, de 250 de centimetri pe spate, ca la motociclete şi frâne hidraulice", explică cel mai tare biker buzoian.

Ionuţ este apreciat de colegii săi pentru curaj, fiind mereu în căutare de noi cascadorii. „Fac aterizări pe trepte, sărituri pe distanţe lungi. La un salt, la Poşta Câlnău, pe un plan înclinat, am aterizat greşit şi m-a luat cu salvarea. Am venit tare iar la aterizare s-a îngropat roata şi am eşuat. Am avut o mână ruptă iar doctoriţa mi-a zis că am avut noroc", spune Ionuţ.

A participat la numeroase concursuri naţionale de downhill, în Parâng, la Vatra Dornei sau Sinaia şi speră să ajungă cât de curând pe podium. „Noi suntem amatori dar suntem băgaţi în aceleaşi curse cu cei care fac asta non-stop. M-am calificat în finale, dar de câştigat au câştigat alţii. Cel mai bun rezultat al meu a fost la Parâng, locul 37, din peste 130 de sportivi din ţară şi străinătate", îşi aminteşte bikerul buzoian.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Care din sporturile cu bicicleta e mai riscant? „La street-bike sau dirt-bike ai o rampă cu care te înveţi după mai multe curse. La downhill, după o zi de coborâre pe un versant, configuraţia traseului se schimbă. De la frânare, solul e frământat de roţi şi apar rădăcini, bolovani şi trebuie să acţionezi în scurt. Treci de un obstacol după care te gândeşti deja la următorul. E mai periculos".

Ai de gând să continui sportul extrem? „Cât mă ţin picioarele vreau să fac asta şi dacă voi avea ocazia, aş vrea să trec pe motocicletă enduro. Am mers şi sunt sigur că aş putea face performanţă. Cred că în trei luni m-aş acomoda cu ea pentru că diferă bicileta de motor. Cred că pe bicicletă îţi creezi mai repede reflexele însă motorul îţi dă altă forţă".

Ce îţi place? „Îmi place să ies cu copilul în parc, să îl învăţ să meargă pe bicicletă. Îmi place să vizionez filme pe calculator, îmi place muzica, pe care o ascult şi când merg cu bicicleta, la căşti. Îmi mai place calculatorul, care nu mai e de mult un hobby, ci o necesitate. Îmi place să fac multă mişcare, să ies în natură, fiindcă mă simt liber".

Ce nu îţi place? „Nu îmi plac maşinile, să merg pe patru roţi. Sunt şi şofer, la serviciu, dar conduc fiindcă aşa trebuie. Nu îmi mai place atitudinea unora, când ne văd. La noi, la biciclişti, dacă sari o bordură, deja te trezeşti cu un cor de înjurături. Şi nu de la oamenii în vârstă, ci de la aşa zişii băieţi de asfalt. Cică au venit să ne spargem în figuri".

PROFIL
Născut pe 27 ianuarie 1980, în municipiul Braşov
Ocupaţia: instalator sanitar şi de gaze
Familie: căsătorit, un copil