Portret/ Ion Romanescu: Actor, epigramist şi autor de careuri rebusistice

Ion Romanescu a realizat încă din anii tinereţii că numai cu ajutorul cărţilor şi a artei poţi răzbi în viaţă şi aşa a ajuns să facă o pasiune pentru teatru, literatură, careurile de cuvinte încrucişate şi textele epigramistice.

Pentru a ajunge Comandor de aviaţie,  epigramistul buzoian a avut nevoie de o prestaţie teatrală deosebită care i-a salvat anii tinereţii.

După ce a fost refuzat  să dea examen la şcoala militară pe motiv că are o origine “nesănătoasă” întrucât era fiu de chiaburi, Ion Romanescu a  fost nevoit să înşele vigilenţa autorităţilor comuniste pentru a-şi putea continua studiile după terminarea liceului. “Am fost nevoit să mă încriu în UTM ca să-i conving că vin din rândul clasei muncitoare. Am intrat bine în pielea acestui personaj pentru că mi-am dat seama că numai aşa voi putea ajunge să studiez într-o şcoală militară după ce cu un an în urmă îmi fusese respins dosarul. Am avut noroc că nu şi-au dat seama de şiretlicul meu şi aşa a început aventura vieţii mele” pevsteşte bătrânul militar.

Pentru a-şi putea împlini visul de a ajunge student Ion Romanescu participa sârguincios la toate şedinţele Uniunii Tineretului Muncitoresc, unde se discutau probleme de propagandă considerate ridicole pentru un tânăr care vroia doar să-şi poată completa studiile.

Întâmplarea face ca tocmai aceste adunări interminabile tapetate cu un limbaj de lemn, aveau să-i deschidă lui Romanescu apetititul pentru revistele de umor, catrenele epigramice şi cuvintele încrucişate. “ Şedinţele erau insuportabile şi nu puteam fi nicioadată atent pentru că mă plictiseau acele prostii politice. Aşa că veneam înarmat  cu tot felul de reviste pe care le citeam ca să treacă timpul. Când mă plictiseam  de citit rezolvam careuri rebusistice. După câteva luni am început să văd dacă le pot face şi aşa mi-am dat seama că am înclinaţie spre acest domenii” povesteşte Romanescu.

Farsa cu cu tânărul provenit dintr-o familie de proletari a continuat aproape un an şi într-o zi tânărul Ion Romanescu a realizat că este foarte aproape de a-şi atinge obiectivul. “Regimul comunist a ajuns să se confruntau cu o penurie de specialişti în i toate domeniile pentru că a dat la o parte intelectualii. Aşa că trimiteau cu forţa la studii pe tinerii UTM –işti . Într-o zi mi s-a ordonat să studiez la şcoala militară.Mi-aduc aminte cam ce sentiment de repulsie m-a încercat după ce cu un an în urmă mă scoseseră în şuturi de la înscruiere că sunt fiu de chiabur. Am jucat iar teatru şi m-am prefăcut că nu vreau să accept. Atunci mi-am dat sema că am obţinut prima victorie din viaţă” mai spune Romanescu.

Şedinţele interminabile de propagandă comunistă au continuat şi după absolvirea şcolii militare de aviaţie.

Tot o coincidenţă face ca în urma unei astfel de întruniri unde Ion Romanescu era absorbit de rezolvarea cuvintelor încrucişate, acesta să fie obligat să devină actor în cadrul unui teatru .“Pentru că aflaseră de preocuparile mele pentru poezie şi iteratură comandantul a hotărât că sunt cel mai potrivit pentru a juca rolul lui Şetfan cel Mare într-o piesă de teatru. Aşa am ajuns şi actor la teatrul popular din Buzău unde am interpretat diverse roluri  timp de 20 de ani”

Întrebări şi răspunsuri

Care a fost cel mai bun rol pe care l-aţi interpretat într-o piesă de teatru”
“Rolul care mi-a adus consacrarea în acest domeniu a fost cel a lui Ştefan cel Mare. Secretul acestui success a fost poate şi faptul că eu sunt moldovean dintr-o familie de răzeşi şi am putut să mi- adaptez singur scenariul în funcţie arhaismele şi regionalismele zonei . Interpretarea a fost atât de bună încât am câştigat locul întâi pe ţară şi m-am pomenit că mă asaltează şi reporterii să lea dau interviuri”

Ce lucrări aţi publicat de-a lungul timpului?

“Ca autor a numeroase texte pentru brigăzile artistice de amatori civile şi militare am publicat în revistele naţionalede umor  din anii 50-80. Apoi a urmat o lungă colaborare cu ziarele locale unde am fost colaborator la rubricile de epigrame şi de careuri rebusistice. În ultimii nouă ani am reuşit  să scot pe piaţă cinci cărţi care cuprind toată colecţia mea de texte”

Ce-i place?

“Îmi place foarte mult să gătesc şi să stau în bucătărie cu soţia mea să prepar orice fel de mâncare.Îmi place foarte mult să pescuiesc. Îmi place foarte mult să mă plimb cu maşina.Îmi place foarte mult să mă plimb cu nepotul meu care este născut în aceeaşi zi cu mine".

Ce nu-i place?
“Nu-mi plac oamenii morăcănoşi care nu au simţul umorului dezvoltat.Nu-mi plac regimurile dictatoriale şi implicit nici cele comuniste.Nu-mi plac oamenii care dau dovadă de laşitate şi lipsă de patriotism. Nu support scandalul şi nici situaţiile conflictuale. Nu-mi plac oamenii răutăcioşi”

Profil

Născut la data de 1 oct 1930 în comuna Tamaşi judeţul Bacău
Comandor de aviaţie  în rezervă, Absolvent al şcolii militare de ofiţeri tehnici de aviaţie din Mediaş, promoţia 1952
Casătorit , doi copii , Membru al Uniunii Epigramiştilor din România şi al Cenaclurilor locale „Amprenta” şi „Umoriştilor buzoieni”