Portret: Cristian Cătălin Halcu, veteranul serviciului de descarcerare

Cristian Halcu este unul dintre mai vechi oameni din serviciul de descarcerare de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Buzău. Este pompier la bază, dar a ales să lucreze în echipajul SMURD.

A devenit pompier pentru că şi-a dorit să poată ajuta oamenii şi pentru că, la vremea când a intrat la şcoala de subofiţeri, a considerat că este o oportunitate să devină militar. A luat în calcul şi alte posibilităţi de a îmbrăca uniforma militară, dar a ales pompierii pentru că i s-a părut „cea mai umană armă”.

Botezul focului

După absolvirea şcolii militare a fost repartizat departe de casă, la Miercurea Ciuc. Acolo a primit botezul focului. „ La o groapă de gunoi ardeau deşuri şi cauciucuri şi exista pericol de propagare la o pădure din apropiere. Ţin minte că am plecat de acolo negru tot, cu echipamentul ars”, îşi aminteşte Cristian Halcu.
Tot la Miercurea Ciuc a avut şi prima misiune de descarcerare. Trebuia să intre într-o locuinţă unde izbucnise un incendiu şi spune că a fost destul de simplu, pentru că uşa era din lemn, nu din metal cum sunt multe acum. I-a scos în siguranţă pe cei care erau în casă şi este convins că, dacă nu ar fi ajuns la timp, incendiul s-ar fi putut încheia tragic.

Marcat de explozia de la Mihăileşti

După cinci ani petrecuţi la Miercurea Ciuc, a ajuns la Buzău, comandant de echipaj, apoi a intrat în prima formă a serviciului de descarcerare, în 2001, care ulterior s-a transformat în modulul SMURD.  S-a oferit voluntar să lucreze la descarcerare, chiar dacă ştia că nu-i va fi uşor şi o să vadă multe nenorociri.
Evenimentul care l-a marcat profund a fost explozia de la Mihăileşti, din 2004.
”Când am ajuns acolo, mi se părea totul ca după război: noroi, pământ, table împrăştiate, maşinile noastre arătau ca şi cum ar fi fost bombardate şi nicăieri colegii mei”, povesteşte Cristian Halcu. Ar fi putut să fie şi el printre cei care au pierit. Norocul a făcut ca „descarcerarea” să nu fie solicitată pentru că nu erau persoane prinse între fiare.
A intrat în serviciul SMURD în anul 2008, odată cu tot echipajul de descarcerare care avea deja experienţă. A fost pregătit să lucreze şi pe ambulanţă. Pentru asta a urmat cursuri pentru paramedici la Târgu Mureş, sub directa coordonare a doctorului Raed Arafat. De atunci este mereu prezent la accidente şi la orice eveniment unde este nevoie ca oameni să fie scoşi dintre fiare contorsionate şi au nevoie de prim-ajutor.

Întrebări şi răspunsuri

Este nevoie de o pregătire psihologică deosebită pentru cei de la SMURD?

În mod cert este nevoie. Avem psihologul unităţii care ne consiliază. Avem periodic întâlniri cu acest. Consilierea este utilă, dovadă că niciunul dintre noi nu a renunţat până acum.

Aţi regretat vreodată că v-aţi făcut pompier?

Niciodată. Meseria mi-a oferit satisfacţii. Au fost şi sunt şi unele neajunsuri, dar am trecut peste ele,  pentru că îmi place ceea ce fac. 

Ce-i place?

Îmi place serviciul şi viaţa de familie, să mă ocup de fetiţa mea. Mă liniştesc şi mă simt foarte bine când merg la socrii mei, în Harghita. Îmi place să ascult muzică mai veche, în general pop şi rock. Plimbările mă relaxează.

Ce nu-i place?   

Nu îmi place dezordinea, mizeria, faptul că nu avem străzi curate. Ar mai fi lucrurile rele care se întâmplă în ţară, în general. Iar în meserie, orice misiune în care îmi este imposibil să fac ceva pentru a-i salva pe cei implicaţi.

PROFIL

Născut: 12.07.1975, Mizil
Studii: Şcoala Militară de Pompieri, Facultatea de Drept
Familie: căsătorit, un copil