PORTRET / Maria Epuraş - Născută pentru a fi comerciant

Deţine unul dintre cele mai cunoscute magazine în zona veche a municipiului Brăila. Este foarte mândră de ceea ce face şi spune că n-ar renunţa la afaceri.

A venit în Brăila în anul 1974. Până atunci a lucrat în cadrul Primăriei comunei Robeasca. Imediat ce i s-a încredinţat un magazin, a arătat cum se poate face comerţ chiar dacă vorbim de cel socialist cu numeroase îngrădiri şi lipsuri.
În 1981 a fost repartizată ca gestionară la micul chioşc din intersecţia străzilor Campiniu cu Calea Călăraşilor. În scurt timp a reuşit să transforme radical locul de unde puteai cumpăra produse de calitate pe sub mână, cum se zicea pe atunci.

Comerţ cu suflet
"Nu era deloc uşor să te aprovizionezi pe vreme aceea. De multe ori plecam la drum pe banii mei, cu câte un peşte pus la congelat ca să ţină la drum. Îl dădeam la fabrică la Farmec în Cluj şi aşa veneam cu câteva cutii de spray Magnolia care făcea furori sau Favorit care era un fel de Fa românesc", îşi aduce aminte tanti Coca, de vremurile de demult. Inclusiv produse de import, care erau o raritate, se găseau la micul debit de tutun cu o suprafaţă de mai puţin de opt metri pătraţi.

"Mă duceam cu «darul» la Bucureşti, peşte, cafea boabe adusă de marinarii care erau din oraşul nostru şi mai reuşeam să aduc ţigări bulgăreşti , albaneze sau chinezeşti, foarte căutate în acea vreme. La fel se punea problema la săpun. Cine-şi mai aduce astăzi aminte de săpunurile Mamaia sau Lis? Pe atunci şi pentru ele trebuia să dai şpagă", şi-a depănat în continuare povestea vieţii tanti Coca.
Imediat după 1989, căutând modalităţi noi de a face comerţ Maria Epuraş a dorit să se privatizeze. În acea perioadă, societăţile comerciale de stat deţineau încă monopolul şi nimeni de la birouri nu dorea să lase ciolanul, în favoarea celor de la munca de jos din magazin.

"Doi ani m-am tot luptat să mă privatizez. Nu îmi dădeau drumul pentru că spuneau ei mă descurcam prea bine ca să îmi dea drumul. Treptat am reuşit să îi conving şi uite aşa am ajuns să fiu propriul meu stăpân", ne-a mărturisit Maria Epuraş.
În scurt timp mica tutungerie s-a transformat într-un mic magazin alimentar care a explodat literalmente de produse.
"A trebuit să mă orientez pentru că în apropiere erau copiii de la Liceul Nicolale Iorga. Multe dintre produsele pe care le aducem şi acum sunt destinate adolescenţilor, iar faptul că la pauze mica prăvălie este plină de copii mă umple de bucurie", ne-a spus Maria Epuraş.
De trei ani este pensionară, dar numai în acte.

Ce-i place
Îi place foarte mult să se plimbe, dar din păcate nu are timp de aşa ceva. Îi place să se distreze să se întâlnească cu rudele şi prietenii de peste tot. Îi plac nunţile la care este invitată pentru că spune că acolo trebuie să se ducă din obligaţie şi uite aşa mai simte o distracţie.

Ce nu-i place
Ipocrizia şi făţărnicia oamenilor. Nu-i place să fie ponegrită după ce a făcut un bine aşa cum se întâmplă în ziua de astăzi. Nu-i place sărăcia şi îi detestă pe cei care în putere fiind stau acasă în sărăcie şi aşteaptă alocaţia copiilor pentru a avea bani de tutun şi alcool în loc să pună osul la treabă.

Întrebări şi răspunsuri
V-aţi gândit vreodată să trageţi oblonul?
Cred că o să închid magazinul cu o zi înainte de a închide ochii. Nu pot să stau acasă, nu pot să nu merg la prăvălie. Când am fost grav bolnavă, la externarea din spital, nu acasă m-am dus mai întâi, ci aici la magazin. Am impresia că atunci când lipsesc se duce totul de râpă.
Cui transmiteţi mai departe dragostea de a face comerţ bine?
An de an am contract cu instiuţii de învăţământ de profil şi primesc tineri în practică. Îi învăţ tainele meseriei, pentru că este bine ca să ştie de la bun început cum să aprecieze corect ce marfă merge, cum se vinde mai bine, cum trebuie scoasă în faţă, la vedere.

profil
NĂSCUTĂ. 15 sept 1949,
sat Moşeşti, comuna
Robeasca, jud. Buzău.
STUDII. Bacalaureat,
şcoala comercială.
OCUPAŢIE. Întreprinzător privat.
FAMILIE. Căsătorită,
un copil.