Marian Nica trăieşte pentru pictură

Înainte de Revoluţie, a pictat timp de zece ani mere, pere sau struguri pe panouri publicitare, pentru Întreprinderea de Legume şi Fructe Buzău.

Buzoianul Marian Nica şi-a dedicat întreaga existenţă picturii de şevalet iar arta, în schimb, l-a răsplătit, hrănindu-l spiritual şi nu numai, după cum chiar artistul mărturiseşte.

Nu există zi în care să nu se refugieze, măcar pentru o oră, în micul său atelier de pe strada Independenţei, unde a creat mii de tablouri.
Pentru talentul moştenit, aruncă „vina” pe tatăl său, care picta mai tot timpul.

„Cred că m-am născut cu simţul culorii iar de la cinci, şase ani am început să mâzgălesc absolut orice, de la caricaturi, la benzi desenate. Am pictat în ulei de mic, pentru că m-a lăsat tata să îmi fac de cap”, mărturiseşte Marian.

În 1980 a terminat Şcoala Populară de Artă iar talentul l-a ajutat încă din primii ani ai tinereţii să îşi găsească o slujbă.
„Pe vremuri, întreprinderile aveau angajaţi pictori care făceau panourile de reclamă. Eu am fost timp de zece ani pictor la Intreprinderea de Legume - Fructe, unde pictam fructe şi legume pe reclame comerciale. Se întâpla câteodată să stau zi şi noapte şi să scriu citate politice pentru toată întreprinderea. Se muncea mult”, îşi aminteşte pictorul Marian Nica.

Universul său de creaţie se află într-o casă naţionalizată, de pe strada Independenţei, într-o cameră de trei metri pe trei, plină cu tablouri, unele neterminate, pensule, tuburi de vopsea şi şevalete.
„Pe vremuri, nu aveai de unde să cumperi materiale. Până găseai un cuţit, o pensulă bună, te luptai mult. Acum ai de toate, râvneşti la ele, şi nu ai bani pentru că arta nu prea se mai vinde”, mărturiseşte pictorul.

Este dezamăgit de felul în care este percepută arta, fie ea şi cea comercială. „Au intrat pe piaţă tot felul de hârtii înrămate, copii după artişti mari, care au valoare de obiect, nu de artă. Acum, dacă vând un tablou pe lună”, spune Nica.

Pictorul a fost prezent cu lucrări în numeroase expoziţii, personale şi de grup, atât în ţară, cât şi peste hotare. „În 1994 a fost în Buzău o asociaţie din Belgia, care căuta parteneri în domeniul artei din Europa de Est, pentru o expoziţie itinerantă. Am trimis mai multe fotografii, mi-au selectat trei tablouri şi, din câte ştiu, şi acum sunt sunt într-un muzeu din Belgia”, spune Marian Nica.

Pictorul amator este adept al culorilor calde şi al peisajelor, mai ales al celor citadine. A pictat aproape toate clădirile vechi din municipiul Buzău şi mărturiseşte că ar dori să organizeze o expoziţie, cât mai curând, cu aceste lucrări.

Întrebări şi răspunsuri:

Care ar fi următoarele proiecte?
„Am fost la Veneţia, unde am făcut numeroase fotografii. După ele, am realizat mai multe tablouri pe care le-am avut cândva în expoziţie. Visul meu este să ajung acolo, să stau mai multe zile şi să pictez la faţa locului străzile, monumentele, Palatul Dogilor, care este superb, canalele şi gondolele”.

Cine mai cumpără artă?
„La o expoziţie de pictură încă se opreşte lumea. De cumpărat însă nu îşi mai permit mulţi. Mai achiziţionează artă cei cu foarte mulţi bani, dar cred că nici aceştia nu mai ştiu ce vor. Se îndreaptă către arta veche, foarte scumpă. Arta noua nu prea mai are căutare, din păcate, dar sper să îşi revină în curând”.

Ce îi place:
„Îmi place foarte mult sportul, să îl privesc. Înainte jucam fotbal foarte des, însă au mai trecut anii. Îmi place să ascult muzică. După cum se vede, am un aparat de radio în atelier şi îmi cântă non-stop, fiindcă mă inspiră. Am albume cu Led Zepelin, Pink Floyd, Deep Purple, am şi muzică populară, Zavaidoc de exemplu, pe care îl ascult cu mare plăcere”.

Ce nu îi place:
„Nu îmi place această alunecare spre abstractizare, care nu cred că are nimic comun cu arta. Acum tragi două linii şi ai pus două puncte şi, gata, ai realizat o lucrare. Nu am nimic cu arta abstractă, dar să nu fie în exces”.

PROFIL
Născut pe 3 martie 1955, în municipiul Buzău
Ocupaţia – artist plastic amator (Şcoala Populară de Artă)
Familie – căsătorit, o fată