Incredibila poveste a unei orfane, mută până la cinci ani, care a ajuns cântăreaţă de succes

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cornelia Ghica, alături de părinţii săi
Cornelia Ghica, alături de părinţii săi

Cornelia Ghica nu a scos niciun cuvânt până la vârsta de cinci ani. Tatăl vitreg a aruncat-o pe geam de la etajul trei când avea numai un an şi cinci luni. Spaima de atunci a lăsat-o fără grai ani buni. A avut şansă să fie înfiată, iar afecţiunea părinţilor adoptivi i-a redat vocea. Acum are 35 de ani şi se mândreşte cu o carieră de două decenii în muzica populară.

Necazurile ei au început la vârsta de un an, când mama sa s-a recăsătorit, iar cel care avea să-i fie tată vitreg s-a dovedit a fi un monstru. „La un an şi cinci luni am fost aruncată de tatăl vitreg de la etajul trei al blocului în care locuiam. Singurul motiv a fost furia, el mă considera un impediment în viaţa lui. Am rămas cu sechele, coloana vertebrală este în formă de S şi am un semn la buza inferioară", a povestit Cornelia Ghica.


La un an şi opt luni mama sa a ales să o părăsească într-un centru de plasament. Şocul acelui moment, când a fost aruncată pe geam, teama de părinţi şi viaţa tristă din orfelinat i-au afectat sistemul nervos şi au făcut-o pe Cornelia să nu scoată niciun un cuvânt până la cinci ani. Cei din orfelinat erau convinşi că este mută.


Puţin după ce a împlinit cinci ani, norocul şi-a amintit de ea. Bunica era colegă de serviciu cu cel care urma să îi fie tată adoptiv. Soţii Ion şi Dobra Ghica îşi doreau de multă vreme un copil, au aflat povestea Corneliei şi au înfiat-o.


„Mama", cuvântul care o îngrozea


Îşi aminteşte cum s-a speriat când a auzit cuvântul „mama" la prima întâlnire cu noii săi părinţi. „Bunicul meu a venit să mă ia, spunându-mi că mă duce la mama. Aveam repuslie faţă de acest cuvând la cât rău îmi făcuse mama naturală şi m-am speriat cumplit. Am fugit în bucătăria orfelinatului, am încuiat repede uşa şi am luat un făcăleţ cu care aş fi vrut să mă apăr de ea", a povestit Cornelia Ghica.


A dorit să nu uite nimic din acea zi şi a păstrat cu sfinţenie până şi şi hăinuţele cu care a fost îmbrăcată atunci. „Îmi amintesc totul ca un film, cum am ajuns la mama şi mă aştepta cu drajeuri. Şi acum păstrez pantofii, rochiţa şi ştrampii cu care am fost îmbrăcată în acea zi", spune cu emoţie în glas.


Primele sale cuvinte


Afecţiunea din noua sa familie i-a salvat vocea. Înconjurată de dragostea părinţilor, a început să vorbească. Frica a dispărut şi primul cuvânt a fost chiar cel care o îngrozea: „mama". Părinţii au dus-o la un logoped, iar peste numai un an avea deja format vocabularul şi a putut merge la şcoală ca orice copil de vârsta de ei.

Cornelia Ghica, la grădiniţă

Cornelia Ghica, la grădiniţă, la numai câteva luni după ce a început să vorbească


A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă după ce în clasa a şaptea vocea sa a fost remarcată de către profesorul de muzică. „Ne-a pus la ora de muzică să cântăm. Am fredonat „Porumbel cu pene albe", iar atunci profesorul mi-a zis că voi ajunge cântăreaţă", îşi aminteşte Cornelia.
Şi-a început cariera de interpretă de muzică populară la 14 ani, fiind una dintre premiatele concursului televizat„Românii au talent".


Sacrificiu pentru părinţi


De parcă viaţa nu îi oferise destule necazuri, Cornelia a mai avut de înfruntat şi alte lovituri. Tocmai când se pregătea să dea admitere la Conservator, mama s-a îmbolnăvit, iar tatăl său şi-a pierdut vederea. A amânat totul pentru a-i îngriji, dar nu a renunţat la visul său şi a început facultatea trei ani mai târziu.


După finalizare studiilor, Cornelia Ghica şi-a dorit să fie profesor, iar acum predă muzică în cinci şcoli din judeţ: Gherăseni, Maxenu, Pogonele, Luciu şi Grupul Şcolar Victor Frunză din Râmnicu Sărat, la care face naveta zilnic chiar şi la o distanţă de 75 kilometri. „Este exact ceea ce mi-am dorit să fac pentru că îmi place să lucrez cu copiii", spune profesoara.

Cornelia Ghica are o carieră în muzica populară

Cornelia Ghica are o carieră de 21 de ani în muzica populară


Şi surdo-muţii pot cânta


Pentru că şi ea a fost ajutată, vrea să ofere sprijin la rândul său celor cu probleme ca ale ei ei în primii ani de viaţă. Aşa că urmat cursuri de limbaj mimico- gestual, iar copiii surdo-muţi îi „fredonează" cântecele prin semne.


Acum are 35 de ani şi îşi cunoaşte părinţii naturali dar pentru care nu are niciun sentiment. Tatăl este cel cu care mai ţine legătura, iar mama este doar o amintire urâtă din viaţa sa.

Buzău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite