George Dinu vrea să devină cel mai greu pugilist al ţării

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Este încă elev, în clasa a 12-a, are peste un metru nouăzeci, de cinci ani practică boxul şi tot de atunci ia medalii de peste tot pe unde boxează.

Puţini sunt buzoienii care să nu fi auzit până acum de „greul” Bogdan Dinu, campion al României atât la boxul amator cât şi, mai nou, la cel profesionist. Puţini ştiu însă că printre „greii” boxului se mai află un Dinu, George, fratele mai mic cu cinci ani decât Bogdan, dar la fel de puternic. Are 1.92 metri înălţime şi 110 kilograme.

Se poate spune că a pornit cu stângul în sport. Deşi în familie avea un tată fost campion naţional de box la juniori şi un frate care urcase deja pe podium la campionate de cadeţi, George a ales să joace fotbal la Gloria Buzău. După un an, însă, la vârsta de 12 ani, a decis să dea balonul pentru mănuşile de box.

„Maestrul Constantin Voicilaş, antrenorul fratelui meu, venea mereu la noi acasă şi mereu îmi spunea să vin la dânsul la sală. La început nu prea îmi surâdea ideea şi nici părinţilor nu prea le convenea. Când am văzut că Bogdan aducea medalii, am zis că e momentul să merg şi eu pe urmele lui”, spune George.

După numai patru luni de antrenamente, George aducea acasă prima sa medalie, un bronz la Campionatele Naţionale de Copii din 2006. A crescut apoi la un loc doi la Campionatul Naţional de Cadeţi, în 2007, a obţinut bronzul la cadeţi şi în 2008 iar în 2009 a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. „2009 a fost cel mai bun an al meu. Am câştigat toate cupele României la cadeţi apoi am luat două medalii de aur la campionatele de tineret şi cel universitar, după care am trecut la seniori unde am luat argintul la campionatul naţional din 2009”, îşi aminteşte George.

Din păcate, tânărul nu are la Buzău un partener pe măsură, alături de care să crească în performanţă. „Recunosc că nu stau foarte bine la rezistenţă şi asta şi din cauză că nu am cu cine să mă antrenez. La antrenamente mă ajută un domn avocat, pasionat de sport, iar în ring mai urc câteodată cu fratele meu Bogdan, dar mai mult ne ciondănim pe tehnică, pe păcăleală, cum spunem noi”, spune George Dinu.

Este în ultimul an la Grupul Şcolar Costin Neniţescu şi are la orizont atât examene şcolare cât şi competiţii sportive de amploare. „Am noroc de profesori înţelegători şi le mulţumesc pentru asta. Pe viitor o să am timp să mă pregătesc pentru bacalaureat, pentru că prima competiţie va fi în toamnă. În septembrie o să fiu la naţionalele de seniori ale României şi apoi, dacă am noroc, voi merge în noiembrie la Campionatul European de seniori”, spune pugilistul.

Pe viitor, George Dinu are de gând să urmeze Facultatea de Educaţie Fizică de la Iaşi şi să continue boxul la amatori cât mai mulţi ani, fiindcă la profesionişti, unde boxează fratele său, „e parcă mai mult show”.  

Ce îţi place?

„Îmi place să văd meciurile unor mari pugilişti ai lumii, precum fraţii Vitali şi Vladimir Kliciko, pe care nu cred că o să îi bată careva curând. Îmi place să joc şi să privesc meciuri de fotbal. Din România îmi place Steaua, iar din străinătate, Real Madrid şi Barcelona. Îmi place să văd sportivi buni în orice sport de echipă fiindcă parcă mă stimulează şi pe mine să cresc în performanţe”.

Ce nu îţi place?

„Nu îmi place să văd violenţă în jurul meu, să văd oameni nepoliticoşi, care înjură şi fac scandal. Poate pentru că eu mă descarc în sala de antrenament, simt nevoia să am linişte în jur şi chiar urăsc conflictele. Nu de puţine ori am fost chemat de prieteni să îi ajut la bătăi, dar niciodată nu am intrat în scandaluri”.

Întrebări şi răspunsuri:

În ce constă programul tău de antrenament?

„Totul durează cam o oră şi jumătate. Am program de stretching, apoi alergare, gimnastică, reprize, adică box cu umbre şi deplasări, saci şi sala de forţă. Când ajung pe ring, mă antrenez cu un coleg nou, avocatul Popa, dar şi cu fetele de la sală, Gabriela, Stela Duţă. Apoi, când antrenorul nu e în sală, mă mai ocup de începători”.

Ce modele ai în box?

„Cel mai mult mi-a plăcut de Teofil Stevenson, pe care îl consider unul dintre cei mai buni boxeri amatori. Din România, Lucian Bute este un model de comportament atât ca sportiv, cât şi ca om. Apoi, fraţii Kliciko care au atins perfecţiunea ân acest moment”.

PROFIL

Născut pe 4 august 1991, în municipiul Buzău,

Ocupaţia – elev la Grupul Şcolar Costin Neniţescu,

Familie: un frate

Buzău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite