Buzău: Floarea Bârzu, directoarea Crucii Roşii, suferă pentru fiecare caz social
0
Este directoarea Crucii Roşii şi ajută copiii fără părinţi, bolnavii care au nevoie de operaţii costisitoare, familiile aflate în pragul sărăciei.
Se află la conducerea Crucii Roşii Buzău din ianuarie 2006: „M-a sunat o prietenă ca să îmi propună să ţin cheile de la sediul Crucii Roşii şi să răspund la telefoane. Eu stăteam atunci acasă pentru că la centrul de transmisiuni de la Comandamentul Militar, unde lucram, se făcuseră disponibilizări. Am acceptat oferta, iar de a doua zi eram undeva pe la Berca pentru a aranja deschiderea unor subfiliale. Simţeam deja că trebuie să mă implic cu toată fiinţa mea”, ne-a povestit Floarea Bârzu.
De la transmisiuni, la Crucea Roşie
Printre telefoanele la care trebuia să răspundă, acţiunile umanitare şi campaniile de sensibilizare primite ca sarcină de serviciu în perioada de interimat, Floarea Bârzu s-a pus pe carte şi a învăţat legislaţia în domeniu atât de bine, încât la concursul pentru angajare pe postul de director a luat maximum de puncte. De atunci, directoarea de la Crucea Roşie s-a pus serios pe treabă.
Floarea Bârzu îşi aminteşte cu emoţii de prima misiune umanitară pe care a gestionat-o în calitate de director: „Am fost cu ajutoare, pe 24 martie 2006, la Spitalul din Gârlaşi pentru a le duce bolnavilor de TBC pachete speciale, cu alimente de regim. M-au impresionat mult lacrimile din ochii pacienţilor, care ne mulţumeau pentru gest. Cel mai mult m-a impresionat însă reacţia unui domn care m-a apucat de mână şi mi-a zis că nu de mâncare are nevoie, ci de cineva care să îl viziteze. De trei luni nu venise nimeni la el”, ne-a povestit directoarea Crucii Roşii.
Fiecare misiune schimbă ceva în ea
Femeia mărturiseşte că fiecare poveste pe care o întâlneşte în misiunile sale o atinge la suflet: „Cel mai mult m-a copleşit cazul unei bolnave de cancer, din Ulmeni, care era deja în metastază şi nu se putea mişca. Avea cinci copii, dintre care doi cu handicap. Bărbatul o părăsise, din laşitate, şi nu avea ca ajutor decât pe una dintre fetele ei mai mari. Nu aveau niciun venit pentru că cei mici nu aveau nici măcar acte de identitate. M-am implicat imediat şi le-am cerut autorităţilor să le facă acte şi am luptat ca cei doi copii să obţină pensie de handicap. Le-am dus un aragaz, un frigider cu mâncare şi am mers din când în când cu ajutoare. A murit săraca acum aproape un an. Cazul ăsta m-a marcat atât de mult, încât am zăcut câteva zile”, a povestit Floarea Bârzu.
Directoarea de la Crucea Roşie Buzău este fericită că funcţia pe care a avut norocul să ocupe îi dă satisfacţii enorme. Seara se simte împlinită când ştie că a ajutat un copil orfan sau un părinte necăjit, un bătrân părăsit sau un bolnav dependent de o operaţie costisitoare. La fel de multe sunt însă şi frustrările: „Nu avem atât de mulţi bani pentru atâtea cazuri câte aş vrea eu să rezolv. Apoi, sediul ăsta este foarte îngust iar scările sunt înghesuite astfel încât un om neputincios nu ne poate vizita”, ni s-a plâns interlocutoarea.
Întrebări şi răspunsuri:
Ce calităţi trebuie să aibă un voluntar al Crucii Roşii?
„În primul rând trebuie să aibă suflet pentru că atunci se şi implică foarte mult să ajute oameni, să atragă fonduri pentru scopuri umanitare. Din păcate, de multe ori ne lovim de răceala celor de la care ar trebui să primim sponsorizări. Trebuie schimbate mentalităţi pentru că mulţi consideră că e cerşetorie ceea ce facem noi”.
Cum vedeţi viitorul Crucii Roşii buzoiene?
„Visez să scrie mare pe clădire „Crucea Roşie” şi să existe aici un spital pentru oameni săraci, unde să activeze medici voluntari, un aşezământ pentru bătrâni, un altul pentru oamenii fără adăpost. Asta visez. Şi să avem bani pentru toată lumea”.
Ce-i place
„Îmi place că mai există oameni care au suflet bun şi încă mai răspund apelurilor umanitare. Sunt persoane care mă contactează şi îmi propun diferite sponsorizări. Îmi mai place că mai văd acte de solidaritate, spirit de sacrificiu. E mare lucru să vezi copii cum pun din bănuţul lor pentru a ajuta un alt copil”.
Ce nu-i place
„Nu îmi place nedreptatea. Nu îmi place să văd autorităţi care îţi închid uşa în nas, nu îmi place să văd contrastele sociale. În acţiunile noastre dăm peste sate îmbătrânite sau părăsite de copii, localităţi fără dispensare medicale, adică situaţii pentru care observ că nu se găsesc deloc remedii”.
PROFIL
NĂSCUTĂ: 13 ianuarie 1962, comuna Gherăseni, judeţul Buzău
OCUPAŢIA: Director Filiala Buzău a Crucii Roşii, din 2006
FAMILIE: Căsătorită, doi copii
Se încarcă comentariile...
