EROII BUZĂULUI:„De două ori au zburat gloanţele pe lângă mine!”

Tinerii din Buzău şi-au strigat în stradă bucuria de a învinge sistemul

Este afirmaţia istoricului Valeriu Nicolescu, la acel moment angajat al Muzeului Judeţean de Istorie din Buzău. 21 de ani. Este timpul care s-a scurs de la Revoluţia din 1989, când, după cum povestesc cei care au participat, mii de oameni au murit nevinovaţi din dorinţa de a schimba regimul comunist.

Una dintre persoanele care are încă vii momentele din decembrie 1989 este Valeriu Nicolescu, istoric. În acea perioadă era angajat al Muzeului Judeţean de Istorie şi s-a aflat în pericol zi de zi până la finalizarea revoltei. Panica a fost sădită când, aflat la Galeriile de artă, un trecător le-a şoptit istoricului şi colegilor săi că generalul Milea s-a sinucis.

„În acel moment am plecat cu toţii la muzeu, unde am văzut deja celebra scenă cu Ion Caramitru şi poetul Dinescu, anunţul că dictatorul a fugit şi atunci am rămas la muzeu toţi bărbaţii, zile în şir", îşi aminteşte Valeriu Nicolescu.

Angajaţii au chemat câteva gărzi pentru paza clădirii şi a patrimoniului. Numai că soldaţii veniţi erau doar nişte angajaţi ai unei intreprinderi care nu ştiau foarte bine să mânuiască armele.

„Eu şi cu directorul de la acea vreme am luat gărzile şi am vrut să le arătăm câteva locuri în care trebuiau să stea. Deodată, am auzit o rafală de automat foarte aproape de noi pentru că arma s-a descărcat accidental către pământ. Din fericire nu s-a întâmplat nimic", ne-a spus istoricul.

Muncitori cu arme

Panica creată de zgomotul împuşcăturii a ajuns şi în rândul locuitorilor de pe Bulevardul Nicolae Bălcescu.

„Lângă muzeu locuia o profesoară care îmi cunoştea familia. Auzind zgomotul, a sunat imediat la soţia mea acasă şi a alertat-o spunându-i că la muzeu s-a tras cu arma", rememorează Valeriu Nicolescu.

La scurt timp după acest incident, bărbatul s-a aflat din nou la un pas de moarte. „Într-o noapte, un gardian a scos încărcătorul şi a început să manevreze arma, dar el a avut glonţ pe ţeavă şi când a apăsat pe trăgaci glonţul a trecut la distanţă de 25 de centimetri de mine şi a lovit grinda muzeului", îşi aminteşte istoricul.

Pe lângă pericolul trăit chiar de el, Valeriu Nicolescu a observat la acea vreme teama de pe chipul oamenilor. „Aveam nişte muncitori care schimbau ţiglele şi oamenii au crezut că sunt terorişti, ne-au alarmat, noi am urcat în pod şi am verificat. Un apropiat de-al meu şi-a pierdut viaţa la Palatul Comunal, fiind împuşcat. Unchiul meu a fost salvat de la moarte de înălţimea sa. Avea doar 1,55 metri, iar un glonţ a trecut prin geamul şi uşa de la bucătăria sa la o înălţime de 1, 70 metri", ne-a declarat acesta.

Chiar dacă oamenii gândeau în decembrie 1989 că ceea ce fac este spre binele lor, panica şi teama puteau fi uşor observată pe chipurile buzoienilor.

„Lumea mergea grăbită pe stradă, nu ştia ce se întâmplă, nu ştia cu cine să vorbească, existau tot felul de zvonuri care creau panică şi agitaţie. În acele vremuri au murit mulţi oameni şi nu ar fi trebuit să se întâmple acest lucru", consideră istoricul Valeriu Nicolescu.