Buzău: Georgeta Derieţeanu, un director de instituţie neschimbat de peste 30 de ani
0
A scos la pensie două generaţii de angajaţi şi se pregăteşte şi pentru a treia.
Despre Georgeta Derieţeanu se poate spune că este cel mai „vechi” director al unei instituţii publice. Este la cârma Centrului de Transfuzii Sanguine Buzău de 32 de ani şi nimeni nu a reuşit să o schimbe. Încă din copilărie a simţit că vrea să se facă medic, însă a fost admisă la Liceul Comercial, iar în clasa a X- a a fost admisă la Liceul Teoretic. Până atunci nimic nu părea că în viitor va fi medic. Însă imediat după examenul de bacalaureat, în anul 1955 a fost admisă la Facultatea de Medicină Generală din Cluj.
După şase ani de studiu, Georgeta Derieţeanu a fost repartizată la o circumscripţie din Iaşi. În scurt timp a ajuns medic stagiar în Vaslui, oraşul în care şi-a cunoscut şi prima iubire, de profesie tot medic. „Întotdeauna m-am gândit că dacă voi avea un soţ medic, va fi mult mai bine pentru că vom avea tot timpul ce să vorbim pentru lucrăm în acelaşi domeniu. Însă viaţa mi-a demonstrat contrariul. Al doilea soţ a fost compozitor şi ne-am înţeles perfect pentru că vorbeam de lucruri pe care unul dintre noi nu le cunoştea”, spune Georgeta Derieţeanu. După ce a divorţat, şi-a dedicat viaţa studiului şi carierei.
Aşa s-a gândit ca în 1970 să dea examen la doctorat. Unul dintre motivele care au determinat-o să-şi continue studiile la Cluj era o indemnizaţie de 300 de lei pe care, după legile regimului comunist, o primea toată viaţa. Din păcate, cu câtva timp înainte de a-şi susţine disertaţia legea s-a schimbat, însă banii i-au fost daţi începând cu 1990 şi a fost numită „doctor în ştiinţe medicale”.
În 1977 a fost numită director al Centrului de Transfuzii Sanguine din Buzău, unde a rămas până astăzi. „Mi-a părut bine când am văzut că mă întorc în Buzău. Îmi plăcea atât de mult ce fac încât uitam să mai plec acasă. Aveam o clădire frumoasă aici şi peste 150 de donatori zilnic. Într-un singur an strângeam peste 5.600 de litri de sânge”, îşi aminteşte Georgeta Derieţeanu. Munca pe care o începuse acum nu era tocmai simplă, mai ales că toate eprubetele şi flacoanele trebuiau pregătite chiar de personalul instituţiei.
Chiar dacă întotdeauna şi-a dorit să fie medic, în timpul liber, directorul Centrului de Transuzii Sanguine din Buzău mai are timp şi pentru pasiunile sale. Atunci când are dispoziţie, îi place să picteze. Până acum are deja 10 tablouri în ulei şi şi-ar fi dorit să ajungă la 30 ca să-şi poată face o expoziţie. „Pictez după chef pentru că trebuie să fii liniştit şi odihnit ca să poţi face ceva frumos. De ceva timp parcă nu mai am răbdarea necesară. Înainte compuneam şi poezii, dar acum simt că timpul nu mai are răbdare cu mine”, ne-a spus Georgeta Derieţeanu. Timp de 32 de ani de când se află la cârma instituţiei mai multe persoane au încercat să îi ia locul, dar dăruirea sa pentru locul de muncă i-a îndepărtat pe contracandidaţi de la scaunul de director.
Până acum a avut în subordine sute de angajaţi, ceea ce a făcut ca două generaţii să fie scoase la pensie chiar sub conducerea sa. „Dacă mă ţine Dumnezeu sănătoasă, cred că pot să scot la pensie şi cea de-a treia generaţie de angajaţi”, ne-a mărturisit Georgeta Derieţeanu.
Întrebări şi răspunsuri
V-aţi fi dorit să faceţi şi altceva în afară de medicină?
Numai medicină am vrut din copilărie. Chiar dacă am terminat Comerţul, nu am avut niciodată înclinaţie spre cifre. Întotdeauna am vrut să am un cabinet al meu în care să practic dermatologie, dar apoi am vrut analize pentru că sunt meticuloasă şi am multă răbdare.
V- aţi aflat vreodată într-o situaţie critică cu un pacient?
Au fost mai multe cazuri în care pacienţilor le-a venit rău în timp ce donau sânge. Nu ştiu cum am reuşit, dar ca orice medic am reuşit să- mi păstrez calmul, să îi acord primul ajutor şi apoi să chem ambulanţa. Şi cea mai importantă în astfel de situaţii a fost încrederea mea în personalul instituţiei.
Ce credeţi că îi lipseşte sistemului sanitar românesc?
Cel mai mult se simte lipsa banilor. Fără bani nu poţi îmbunătăţi şi moderniza nici spitale, nici aparatură de specialitate nu poţi achiziţiona şi nici personalul nu este motivat.
Ce îi place?
Îmi place munca mea, chiar o iubesc pot spune. Tot ce am făcut, am făcut cu pasiune, tocmai de- aceea nu plecam de la serviciu cu orele, nu aveam program. Dacă m-aş mai naşte pentru a doua oară, tot medic m-aş face. Îmi mai place şi să mă ocup de gospodărie şi îmi place foarte mult să călătoresc. Ţara mea preferată este Danemarca pentru stilul de viaţă de acolo şi pentru că oamenii sunt foarte corecţi şi politicoşi.
Ce nu îi place?
Nu îmi mai place caracterul oamenilor de azi. S-au dezumanizat, sunt foarte rari oameni buni, înainte erau foarte deschişi, aveau prieteni, se destăinuiau. Acum lucrurile s-au schimbat şi fiecare stă în casa lui fără ca nimeni să ştie ce se întâmplă cu el.
Profil
Născut: 6 iunie 1937, Făurei, judeţul Brăila
Ocupaţie: Director Centrul de Transfuzii Sanguine Buzău, medic de laborator
Familie: căsătorită, un copil
Se încarcă comentariile...
