Buzău: Crame de sute de ani zac la poalele Dealului Istriţa

Zona viticolă de la poalele dealurilor din Subcarpaţii de Curbură este cunoscută în toată ţara pentru calitatea vinului care se produce aici.

Specialiştii spun că expunerea îndelungată la soare a dealurilor pe care este cultivată viţa de vie şi compoziţia calcaroasă a solului dau strugurilor aroma şi dulceaţa necesare producerii unui vin de calitate.

La mai puţin de un kilometru distanţă de drumul judeţean care leagă centrul satului Merei de Pietroasele se află un fost conac boieresc, construit din calcar de Năeni, cu câteva sute de ani în urmă, în mijlocul unei plantaţii de viţă de vie.

Odinioară a aparţinut unui anume Sărăţeanu, fost preşedinte al Curţii de Conturi pe vremea regelui Mihai şi, ulterior, statului comunist.

Secretele vinurilor de la Pietroasele

În anul 2000, conacul a fost cumpărat de Ion Munteanu, un localnic plecat prin Bucureşti şi reîntors pe meleagurile natale. A găsit totul în ruină şi a decis, cu puţinii bani pe care îi avea strânşi la bancă, să renoveze o parte din clădire şi să refacă toate cramele.

A avut surpriza să găsească o reţea de catacombe, despre care nimeni nu ştie prea multe. „Timp de 8 luni am săpat continu în beciurile acestea de sub conac. Am avut angajaţi 6 oameni din Republica Moldova care au scos în perioada asta tone de pământ.Săpau pe lângă pereţii de cărămidă şi nu dădeau de fund. La un moment dat, ne-am decis să ne oprim şi să facem noi un perete. Tunelul se continuă foarte mult către dealuri, în sus, dar nu am idee unde iese”, ne-a declarat Ion Munteanu, proprietarul fostului conac din mijlocul viei.

Familia Munteanu şi-a amenjat o locuinţă între pereţii groşi de 70 de centimetri ai clădirii: „A fost o construcţie fortificată.
De aici apărau ceva, probabil domeniile boierului, pentru că zidul are orificii pentru tras cu arma”.

La numai câţiva kilometri distanţă, la Nenciuleşti, se află ruinele unei pivniţe de pe vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu. De la distanţă, fosta pivniţă construită la sfârşitul secolului XVII, pare o ridicătură din cărămidă însă, când te apropii, constaţi că dedesubt se află camere largi, în care se depozita vinul.

La Scăiani, Scheiai şi Sărata erau moşii, vii şi case vestite. În anul 1713, cronicarii consemnează că existau „45 de pogoane de vie de la Sărata, ce se cheamă Lipiianca şi cu moşia de acolo, a treia parte, să i se facă şi pivniţă de piatră”.