Dana Baciu a asistat la naşterea a mii de copii

Lucrează de peste 20 de ani ca asistentă de obstetrică şi a asistat la naşterea a mii de bebeluşi. Este fericită când aude mămici cum le spun copiilor, pe stradă, că ea este cea care i-a moşit.

Dana mărturiseşte că meseria de asistentă i-a fost parcă predestinată de la naştere. „Încă din perioada de grădiniţă jucam rolurile ori de fetiţă murdară, care trebuie să ajungă la cabinetul medical, ori doctoriţa care tratează”, îşi aminteşte Dana.

În copilărie a practicat sport de performanţă şi spera să ajungă o mare campioană.
„Am fost campioană judeţeană la atletism în 1978 şi asta mi-a dat atunci un motiv de a spera că voi face carieră în acest sport. Nu m-au lăsat părinţii să merg mai departe. Au vrut să vin la Liceul economic sau la Hasdeu, care erau şi atunci de un mare nivel de pregătire”, spune Dana Baciu. 

Adolescenta din Vintilă Vodă a ajuns la Liceul Sanitar, pe care l-a absolvit cu brio.
„După anul de stagiatură, am obţinut locul de muncă în Maternitate, prin concurs. Din 1989 sunt aici”, spune Dana. După terminarea liceului a urmat şi o postliceală sanitară, fiindcă „după Revoluţie nu ne mai erau recunoscute diplomele şi aveam doar calificare de soră medicală”.

Dana mărturiseşte că la început i-a fost greu. „În 1988, noua generaţie de cadre era greu acceptată, fiindcă era un an dificil, cu avorturile provocate, mult stres şi multă încordare. Am avut şi noroc, fiindcă am găsit colege cu experienţă foarte mare, care ne-au acceptat şi ne-au format. În 1993, am beneficiat şi de muncă în regim privat, la medicul Şuteu, unde am început să înţeleg enigma obstetricii. Foarte târziu am făcut sală de naşteri, după zece ani de muncă în maternitate”, îşi aminteşte şefa de la Maternitate, care are în subordine 22 de asistente, 11 infirmiere şi personalul de îngrijire.

Dana a moşit mii de copii iar primii au deja 18 ani. „Meseria asta aduce enorme satisfacţii, dar şi un consum psihic foarte mare. Este foarte greu, pleci încărcat cu tot ce este aici dar marea satisfacţie este de a da viaţă, de a fi părtaş la naşterea unui om. La majoritatea pacientelor cu care s-a creat o legătură am păstrat pozele de la naştere. În ani, cea mai mare bucurie este când auzi pe stradă <uite mamă cine te-a moşit pe tine> şi vezi că acel copil este sănătos”, spune Dana.

În toată cariera sa a avut şi momente neplăcute, precum moartea unei paciente, în 1998.
„Din momentul în care am pierdut acea mamă, am avut o perioadă în care nu am mai putut asista la naşteri şi mă susţineau colegele mele. Aveam imaginea sfârşitului acelei femei. Balanţa a fost echilibrată de faptul că a supravieţuit copilul”, mărturiseşte şefa asistentelor din Maternitate.

Întrebări şi răspunsuri:

Ce aşteptări ai de la această meserie?
„Mi-aş dori condiţii mult mai bune de lucru şi condiţii pentru mame, să se simtă mai în siguranţă atunci când păşesc la noi. Noi, moaşele, să fim mai apropiate de ele, aş vrea ca personalul să fie mai comunicativ cu pacientele, ca să prindă încredere. Din experienţă vă spun că, atunci când mama comunicp cu perosana care asistă la naştere, trece mai uşor peste durere”.

Se lucrează greu cu pacientele?
„Sunt femei care trec uşor peste naştere, iar altele suferă un şoc. Multe sunt destul de agitate la finalul naşterii, îşi pierd de multe ori controlul psihic iar unele devin agresive verbal. Se uită totul atunci când aud primul ţipăt al copilului”.
 
Ce îţi place?
„Cel mai mult îmi plac natura, libertatea în natură. Sportul mi-a plăcut mereu, la început să îl practic, iar acum să-l privesc. Când am timp liber, îmi place să călătoresc, să citesc şi să ascult muzică, fiindcă sunetele armonioase îmi creează o stare de linişte interioară”.

Ce nu îţi place?
„Nu îmi place că această meserie, pe care o fac cu mult drag, nu mai este categorisită la adevărata valoare. De multe ori noi, în societate, nu mai însemnăm nimic. Poate că şi pacienţii au dreptate că ne tratează aşa, din cauza comportamentului nostru, dar şi noi am ajuns aici din cauza greutăţilor, lipsei de personal, a lipsei de materiale”.

Născută pe 13 decembrie 1969, la Vinilă Vodă, judeţul Buzău
Ocupaţia – asistentă şefă Maternitatea Buzău
Familie – divorţată, fără copil