Cum dispare casta cioplitorilor în piatră din Buzău

Moacă Ion, ultimul cioplitor în piatră

Comuna Pietroasa din judeţul Buzău era împânzită în urmă cu zeci de ani de cariere cu piatră şi meşteri cioplitori care confecţionau pavaje, cruci şi tot felul de monumente din calcar. Deşi tradiţia din zonă a dăinuit vreme de peste două mii de ani de pe vremea geto-dacilor, acum nu a mai rămas decât un singur cioplitor care nu mai are pe cine să înveţe secretul acestei meserii.

Moş Moacă reprezintă imaginea unei istorii de mult apuse a unei bresle, care a scos din măruntaiele pământului cea mai importantă comoară arheologică descoperită vreodată în România, "Cloşca cu Puii de Aur".

Pe bătrânul pietrar ai şansa să îl găseşti la orice oră din zi cu dalta şi ciocanul în mâini, cioplind la masivele sale lucrări, amplasate în faţa porţii dar şi în curte.

Te lămureşte repede că sunt vreo 50 de statui, unele de doi metri înălţime, realizate în ultimele trei decenii.

Moş Gogu pe numele adevărat Moacă Ion s-a născut pe 18 septembrie 1944. Omul care pare o nălucă în căutare de comori este ultimul cioplitor în piatră din Pietroasa.

Lipsa de interes a oamenilor care şi-au căutat un trai mai bun şi neimplicarea autorităţilor privind promovarea acestor obiceiuri a consdus la această situaţie.“Statul nu s-a implicat cu nimic. Toţi cioplitorii bătrâni din acestă zonă s-au stins şi carierele au rămas abandonate. Din familia mea doar un băiat de-al meu e pasionat de sculptură în piatră dar munceşte doar când mai vine în vizită. Nu ştiu dacă o să mai ducă cineva tradiţia mai departe deşi au mai venit băieţi din sat să-i învăţ meserie.” mai spune Moş Moacă

Directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Buzău Raul Gâlmeanu este la current cu  această situaţie dar spune că lipsa unei pieţe de desfacere a generat dispariţia meşterilor populari.“N-a existat un aflux mare de turişti şi de dragul mesteşugurilor cioplitorii de aici n-au facut pasul catre kitch care le-ar fi putut aduce salvarea. Meşterii de pe Valea Prahovei s-au adaptat la economia de piaţă, la mica tâmplărie, dar care nu mai seamană cu meştesugul popular. De aceea  pierderea de aici este mai grea pentru că cei din Pietroasa au conservat meseria şi mesteşugul în sine” crede Raul Gâlmeanu .

Singura salvare a acestor obiceiuri străvechi ce datează pe vremea geto dacilor stă acum în înfiinţarea unui ONG.

Citeşte amănunte despre acest subiect în ediţia săptămânalului ADS. Ziarul se găseşte la toate chioşcurile de difuzare a presei din Buzău la preţul unic de 0,9 lei.