REPORTAJ: La 86 de ani încă mai dă cu sapa pe tarla!

Bătrânele satelor au sărbătorit Ziua Mondială a femeii de la ţară la fel cum şi-au trăit toată viaţă, muncindu-şi pământul. Maria Popa are 86 de ani şi spune că munca pământului i-a dat mereu sănătate şi putere. Am întâlnit-o în comuna Vadu Paşii, în grădină, cu sapa în mână, chiar şi la anii săi.

Au muncit de când se ştiu, şi-au crescut copiii, s-au ocupat de gospodărie şi rar au avut timp să se gândească şi la ele. Este vorba despre femeile de la ţară care astăzi sunt sărbătorite de Ziua Mondială a Femeilor din mediul rural. Nu ştiau că au o zi a lor, aşa că le-a prins pe bătrânele satelor din Buzău tot la fel cum şi-au trăit întreaga viaţă, muncindu-şi pământul. Pentru ele nu există odihnă, nu există bătrâneţe.

Maria Popa are 86 de ani şi toată viaţa ei a muncit. Spune că munca la sapă i-a dat mereu sănătate şi putere, că acesta e secretul longevităţii. Am întâlnit-o în comuna Vadu Paşii, în grădina din spatele casei. În putere cu adevărat, nu doar să facă câţiva paşi prin curte, la anii săi încă poate să facă de toate. Sapă, taie, adună gunoaiele, cu iuţeala unei femei de 30 de ani.

N-are timp de stat de vorbă pe prispă pentru că a prins câteva zile cu soare şi vrea să profite de ele, să îşi pregătească grădina de iarnă. Sapă, taie crengile uscate din copaci, adună gunoaiele cu iuţeala unei femei de 30 de ani.

La un moment dat, se opreşte, se sprijină în coada sapei şi începe să povestească cum s-a căsătorit la 20 de ani. Era de fel din partea câmpului dar s-a luat cu un muntean şi l-a urmat la Gura Teghii, în Munţii Buzăului. Acolo s-a angajat la Ocolul Silvic şi cât era ziua de lungă muncea în pădure. Seara, când se întorcea acasă o lua de la capăt: făcea mâncare, se ocupa de cei doi copii şi se ocupa de gospodărie.

"Am muncit mult, nu am stat niciodată, dar erau şi alte vremuri. Luam în traistă o bucată de brânză, carne afumată şi mămăligă şi plecam în pădure. Munceam şi la servici şi acasă, dar nu ne lipsea nimic. Singurele mele momente de relaxare erau când începeam să torc la lână sau să le fac copiilor ciorapi, dar asta mai mult iarna când nu prea aveam ce face pe afară", îşi aminteşte tanti Maria.

Apa i-a luat toată agoniseala

A lucrat apoi în zootehnie, avea grijă singură de un lot întreg de 15-20 de vaci. După ani întregi de muncă au reuşit să îşi facă o casă mare, aveau pământ mult pe care îl munceau doar cu ajutorul copiilor. În timpul inundaţiilor din 1975 au pierdut, însă, totul pentru că apa le-a distrus gospodăria. Au mai stat câţiva ani acolo şi apoi s-au mutat la Vadu Paşii, unde au luat-o de la capăt. Au făcut o casă nouă, şi au luat viaţa de la capăt.

"După inundaţii ne-am mutat aici, lângă copii, pentru că şi ei au plecat şi am început o nouă viaţă. Am luat-o de la capăt dar nu m-am plâns. Cel mai mare necaz l-am avut anul trecut când mi-a murit bărbatul. Mă descurc cu toate pe lângă casă şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătoasă", ne-a spus tanti Maria.

Ziua mondială a femeilor din mediul rural a fost stabilită la a patra Conferinţă Internaţională a Femeilor de la Beijing din anul 1995 iar în România s-a sărbătorit prima dată pe 15 octombrie 1996.