Cristina Vasile şi-a dedicat cariera semenilor neputincioşi

Peste patru sute de buzoieni cu diverse afecţiuni sunt îngrijiţi la domiciliu de o mână de oameni sufletişti şi dăruiţi meseriei pe care o practică. Sunt asistenţii medicali ai Fundaţiei Crucea Alb-Galbenă, finanţată din Belgia şi condusă încă de la începuturile ei de psihologul Cristina Vasile.

Şefa asistenţilor care au grijă de pacienţii aflaţi în tratament ambulatoriu şi-a descoperit drumul în viaţă încă din primele luni de liceu sanitar. A avut ocazia să facă practica de specialitate în salonul de cardiologie din Spitalul Judeţean. „Printre pacienţi era o bătrânică de peste 80 de ani care mi-a spus - maică, unui bolnav îi trebuie ca să se facă bine 95 la sută vorbă bună, şi doar cinci la sută medicament. Vorbele bătrânei m-au înduioşat şi m-au convins să merg pe acest drum”, spune Cristina.

După terminarea liceului, Cristina a primit repartizare la secţia reanimare, care tocmai se inaugurase. Mai târziu a făcut parte din primele echipe care au lucrat în secţiile de Diabet şi Urgenţele, după modernizare.

Anul 2003 i-a pregătit Cristinei Vasile o cumpănă în cariera sa, moment în care, spune ea, a făcut alegerea cea mai bună. „De prin 1995, belgienii din regiunea Flandra Orientală cu care municipalitatea noastră era înfrăţită, tot încerca să înfiinţeze o filială a Crucii Alb – Galbene la Buzău. În 2000, am fost în delegaţia buzoiană care a vizitat oraşul belgian înfrăţit cu Buzăul şi acolo am avut ocazia să vorbesc, să îmi expun opinii, fără vreo inhibiţie şi cred că am plăcut. În 2003, belgianii au înfiinţat Crucea Alb-Galbenă şi au spus răspicat că pe Cristina o vor la conducere”, ne-a povestit Cristina.

A pornit la drum cu patru asistente, dotate cu câte o maşină şi câte o geantă cu glucometru şi unghiere speciale pentru diabetici. „A trebuit să fac şcoala de şoferi urgent, fiindcă nu aveam şoferi”, şi-a amintit Cristina Vasile.

Şefa de la Crucea Alb-Galbenă are acum în subordine zece asistente la Buzău, trei asistenţi la Râmnicu Sărat, şi un voluntar. „Am ajuns la concluzia că o faptă bună poate prelungi viaţa unui om. Voluntarul nostru este soţul unei colege. La 34 de ani a fost descoperit cu cancer la os şi a trebuit să renunţe şi la slujba de şofer la jandarmi. Statul acasă îl dărâma psihic şi soţia îl lua ca să se simtă util. Acum am reuşit să adaptăm una din maşini, cât este plecată în concediu postnatal o altă colegă, şi i-am dat-o pe mână. De când conduce maşina aceea, i s-a schimbat viaţa”, ne-a mărturisit şefa de la Crucea Alb – Galbenă.

Cristina este convinsă că are cea mai frumoasă meserie iar pentru asta are multe mulţumiri de transmis. „O persoana foarte importantă pe drumul meu a fost şi este d-na Adriana Pietrăreanu. Belgienii m-au ales după ce s-au consultat cu ea. De la Adriana eu am prins abilităţile de comunicare şi am înţeles că a fi o persoană simplă este o calitate, nu un complex. Iar Jean Pierre van der Meiren, deputat al Flandrei la acea vreme, a fost cel care a insistat să se înfiinţeze un astfel de serviciu pentru buzoieni. Apoi, dacă nu erau socrii mei care să aibă grijă de copii, nu aveam timp pentru ceea ce fac acum”, a ţinut să precizeze Cristina.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum aflaţi despre un caz? „Medicii de familie, la externarea din spital sau la iniţiativa rudelor, pacienţii apelează un număr de telefon, eu merg apoi să evaluez cazul şi vedem dacă necesită asistenţă. Sunt oameni şi oameni. La Râmnic, de exemplu, este un bolnav de SIDA care, după ce a văzut că asistenţii noştri dau mâna cu el, nu se feresc, el a început să vadă viaţa în culori mai vii”.

Cum vezi viitorul fundaţiei? „Sper ca într-o bună zi să avem un sediu frumos, al nostru, cu dispecerat non-stop, care să aibă suficiente facilităţi atât pentru personal cât mai ales pentru pacienţi”.

Ce îi place: Îi place să meargă în drumeţii, împreună cu soţul, cei doi copii, şi prietenii şi să înnopteze în cort. Îi place să se relaxeze la o partidă de pescuit, microb împrumutat de la soţul ei. Îi place să vadă oameni râzând în jurul ei, care să emane optimism.

Ce nu îi place: Nu se simte bine când observă oameni nemulţumiţi în jurul ei. Nu îi agreează deloc pe cei care nu ştiu să fie recunoscători atunci când sunt ajutaţi şi mai ales pe mincinoşi. Nu îi mai place să ştie că printre colegii din spital sunt şi invidioşi care cred că fetele de la Crucea Alb - Galbenă câştigă mai mult.

Născută pe 25 septembrie 1973, în municipiul Buzău
Ocupaţia: director executiv Crucea Alb – Galbenă Buzău, psiholog
Familie: căsătorită, doi copii