Claudia Roşioru îngrijeşte de 18 ani copiii instituţionalizaţi

Claudia Roşioru este directorul DGASPC şi şi-a dedicat viaţa recuperării copiilor cu probleme cărora nimeni nu le dădea vreo şansă. A intrat în sistem ca educator al copiilor instituţionalizaţi, în scurt timp a vrut să renunţe dar a mers mai departe ca să îşi demonstreze în primul rând ei şi apoi celor din jur că poate reda societăţii copiii cu probleme.

Claudia Roşioru s-a născut la Beceni într-o familie simplă cu mama infirmieră iar tatăl şofer de la care a primit însă o educaţie aleasă. De mică a fost învăţată să munceacă, să respecte cuvântul dat şi oamenii din jurul ei.

A făcut o şcoală de lucrător în mediul sanitar şi a avut posibilitatea să se înscrie la concurs pentru postul de educator la Centrul de Recuperare pentru Copiii cu Handicap din Beceni. A luat concursul şi s-a prezentat la serviciu.

Nu ştia însă exact care îi erau atribuţiile chiar dacă avusese contact cu centrul, mama fiind infirmieră aici.

"Am avut un şoc major în momentul în care am realizat că eu, ca educator, trebuia în primul rând să fac îngrijirea de bază a copiilor. Eu făceam totul, de la îmbăiat şi până la a le pune creionul în mână", îşi aminteşte Claudia Roşioru primul ei contact cu copiii din centru.

După două săptămâni petrecute în centru a vrut să renunţe pentru că nu credea că poate face faţă, însă a fost convinsă de mamă să mai aştepte.

"Am vrut să renunţ pentru că simţeam că nu pot să fac asta. Mama a fost cea care m-a convins să mai stau măcar o vreme să aştept pentru că vor veni şi satisfacţiile şi atunci am încercat şi au început să îmi fie dragi copilaşii, mai ales când îi vedeam atât de neajutoraţi", povesteşte Claudia Roşioru.

La un moment dat, în centru a venit o echipă de francezi care se ocupa cu perfecţionarea personalului. De la ei a învăţat educatoarea de atunci cum să facă progrese şi cum să se apropie de copii.

"Lucram mult împreună cu francezii şi am învăţat să privesc altfel copiii cu probleme. Atunci mi-am făcut un jurnal în care treceam toată munca şi notam progresele pe care le făceau copilaşii. A fost fantastic când am auzit un copil autist că a pronunţat primul lui cuvânt", ne-a spus Claudia Roşioru.

Pentru că vroia mai mult de la ea s-a înscris la facultatea de Psihologie iar în 1998 a ajuns şefă de centru la Beceni. Petrecea foarte mult timp alături de copii, le ştia toate problemele şi îi îndrăgise pe toţi.

În 2005 a devenit consilier în cadrul Corpului de Control iar din 2009 este directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Recunoaşte însă că îi este foarte dor de timpul petrecut în Centru alături de copiii şi spune că s-ar întoarce între ei oricând.

"Eu m-am regăsit întotdeauna între acei copilaşi şi de aceea mi-a fost atât de uşor şi de drag să lucrez cu ei. Din funcţia pe care o am acum îi ajut poate mai mult dar mi-e dor să îi văd cum progresează", ne-a mărturisit Claudia Roşioru.

Întrebări şi răspunsuri:

Se poate spune că v-aţi dedicat viaţa acestor copiii? Da am făcut-o dar nu îmi pare rău nicio secundă. Mi-am sacrificat chiar timpul pe care ar fi trebuit să îl petrec în familie dar am avut noroc că soţul şi băiatul meu m-au înţeles întotdeauna şi chiar se implicau în acţiunile pe care le făceam eu cu copiii. Dacă ajungi să cunoşti aceşti copii cu toate problemele lor nu ai cum să nu te implici.

Aveţi grijă de copilăria micuţilor din centre. A dumneavoastră cum a fost? A fost frumoasă dar am muncit mult. Nu mi-e ruşine să recunosc că mergeam cu ziua în sat la oameni ca să fac rost de bani să îmi cumpăr cele necesare pentru şcoală. Dar asta m-a ajutat mult în viaţă pentru că am ştiut mereu să apreciez munca.

Ce îi place: Apreciez bunul simţ mai mult decât inteligenţa, îmi place modestia şi punctualitatea. Îmi plac oamenii deschişi, sinceri şi direcţi şi la fel sunt şi eu. Ador să lucrez cu oamenii şi să mă plimb dar nu prea mai am timp. Îmi place să stau la masă cu familia şi să îmi fie apreciată munca.

Ce nu îi place: Nu îmi plac nedreptăţile şi nici să fiu condiţionată sau să fiu minţită. Nu suport să aştept sau să stau închisă în birou şi să conduc. Şi urăsc să văd că oamenii se ridică în viaţă pe meritele altora.

Profil:

Născută la data de 16.08.1969 în Beceni

Familie: Căsătorită, un băiat student la Agronomie

Ocupaţie: Director general DGASPC, Psiholog Clinician Specialist