Cărţile din colecţia „Adevărul” ajung şi peste Prut

Marian şi Cătălin Dinu

După ce a văzut un reportaj despre o micuţă basarabeancă, supărată că nu are cărţi în limba română, o familie din Buzău a donat 20 de kilograme de cărţi. În coletul pe care familia Dinu l-a pus la poştă se află şi 20 de volume din colecţia Jules Verne, pe care buzoienii le-au cumpărat de la Caravana Adevărul, special pentru a le dona.

Un post de televiziune din Basarabia a pornit recent o campanie pentru atragerea de donaţii constând în cărţi pentru copii, editate în limba română. Zilele trecute, Marian Dinu, un buzoian în vârstă de 39 de ani, lucrător la CFR ca impiegat de mişcare, a fost impresionat de povestea unei fetiţe fără părinţi, crescută de bunici, care le povestea reporterilor că „citeşte gazeta” în fiecare zi, de dragul limbii române, pentru că nu are cărţi.

Marian Dinu şi fiul său, Cătălin, au mers a doua zi la Caravana Adevărul, care se afla în Buzău, au cumpărat seria cărţilor de Jules Verne, apoi au mai adunat din biblioteca proprie alte câteva şi le-au trimis în Republica Moldova. „Am strâns aproximativ 20 de kilograme de cărţi pe care le-am pus pe adresa postului de televiziune, dar cu specificaţia de a ajunge la această fetiţă, care m-a impresionat”, ne-a declart Marian Dinu.

Cătălin şi-ar dori foarte mult ca micuţa din Basarabia să citească Robinson Crusoe. „Este ultima carte pe care eu am citit-o şi aş vrea să citească şi fetiţa din Basarabia pentru că este o poveste frumoasă despre un marinar care a rămas pe o insulă şi apoi s-a împrietenit cu un localnic pe care canibalii voiau să îl mănânce”, ne-a mărturisit Cătălin.

În familia Dinu, aceasta nu este prima punte creată spre fraţii din Republica Moldova. În urmă cu câţiva ani, Cătălin a început să corespondeze cu o familie din Chişinău, legătură care s-a concretizat după numai un an într-o vizită inopinată în capitala Republicii Moldova.

„Când era în clasa a şasea, doamna învăţătoare a fost cu un grup de colegi la o şcoală din Chişinău. Când s-a întors de acolo, a venit cu adresele unor copii din şcoala respectivă şi le-a dat să corespondeze. Băiatul meu a primit şi el o adresă, de la o fetiţă, Andreea Tumuruc. Corespondenţa a durat un an de zile. Pe 5 aprilie, ne-am urcat toţi trei în tren şi am plecat la această familie. A fost o întâlnire de gradul trei. Am ciocănit, ne-a răpuns o tinerică, şi am întrebat de familia Tumuruc. S-a uitat la mine, la soţie, la copil şi a spus că nu îi vine să creadă că suntem noi", ne-a povestit Marian Dinu.

Foto: Cătălin Dinu şi Andreea Tumuruc, acum trei ani (Arhiva personală):

Acesta mărturiseşte că de atunci s-a îndrăgostit de fraţii de peste Prut. „Au fost momente când nu realizam că sunt în altă ţară pentru că erau foarte la punct cu viaţa din România, cultură, sport. Vorbesc româna şi ai impresia că eşti în Moldova noastră. Sunt foarte ospitalieri. Am oprit o doamnă să o întreb de adresă şi vă spun că s-a întors câteva zeci de metri cu noi, doar ca să vorbim. Apoi, am dat de o cerşetoare într-un pasaj care, atunci când fiul meu i-a dat 5 de lei de-ai noştri, a pupat bancnota şi a început să plângă”, şi-a amintit Marian Dinu.