VIDEO / REPORTAJ Satul în care zăpada ţine oamenii în viaţă

Doar iarna aduce apă gratis în casele bătrânilor din Cârlomăneşti - Buzău, care topesc omătul pentru a avea ce bea, cu ce găti şi cu ce adăpa animalele. În sat există doar o fântână care mai are apă şi la care se ajunge foarte greu. Doar cei cu cal şi căruţă se încumetă să ajungă acolo, iar consătenii le plătesc chiar şi 10 lei pentru un butoi cu apă

În satul Cârlomăneşti din comuna Verneşti, sunt doar două fântâni. Una dintre ele a secat, iar cealaltă este la marginea satului, pe un vârf de deal la care se ajunge greu chiar şi pe timp de vară, pe un drum abrupt. Acolo este singura sursă de apă pentru cei peste două sute de localnici.
Cei mai în putere şi care au în ogradă cal şi căruţă, fac câteva drumuri pe zi, aducând apă consătenilor şi aşa mai câştigă un ban. Unii cer 10 lei pentru un butoi de 200 litri, iar cei mai milostivi se mulţumesc cu 7,5 lei, cât să-şi scoată măcar de o pâine pe masă şi de hrană pentru cal.

"Vin şi mă strigă la poartă şi nu pot să îi refuz, mă duc şi le aduc apă. Iarna este foarte greu, abia dacă reuşesc să fac patru drumuri pe zi. Se plăteşte, normal, că animalul trebuie să mănânce, să îl îngrijesc. Eu iau 7,5 lei pentru un butoi de două sute de litri, dar sunt care iau şi 10 lei sau chiar mai mult. Eu de multe ori am dus şi de pomană, că nu pot să îi las să moară de sete", a explicat Marcel Anton, unul dintre cei care aduc apa de la fântână.

Marcel Anton este unul dintre cărăuşii ieftini, ia numai 7,5 lei pe apa dintr-un butoi

Cum mulţi dintre săteni sunt bătrâni şi au pensii foarte mici, nu-şi permit să plătească cărăuşii de apă decât câteva zile pe lună. Spun că un butoi încărcat de la fântână nu le ajunge mai mult de două zile, pentru că au de adăpat şi animalele din băutură. Astfel, au ajuns să fie fericiţi când ninge abundent şi au strat mare de omăt în grădină. Nu au de ales, îşi pun zăpadă în găleţi şi oale şi aşteaptă să se topească pentru a avea ce bea, cu ce găti, cu ce se spăla şi cu ce adăpa animalele.

"Pentru noi a devenit deja o obişnuinţă. Ori cumpărăm şi dăm într-o zi mai mult pe apă decât pe pâine, ori de cele mai multe ori adunăm zăpadă din grădină. Vedem unde este mai curată, o punem pe sobă şi o topim. Strecurăm apa şi bem, că altă soluţie nu avem. Suntem bătrâni şi nu putem urca mereu nici vara la fântână, cu atât mai puţin acum, iarna, când abia ne mai putem ţine pe picioare", a povestit Nicolae Hăituc, un localnic de 75 de ani.

Vara se roagă pentru ploaie

Bătrânii din Cârlomăneşti povestesc că zăpada îi face fericiţi, pentru că vara o duc şi mai greu. Tot nu au putere să care singuri de la fântână şi trăiesc din apa de ploaie, pe care o adună mai ales pentru orătăniile din curte, dar nu au parte decât rar de aşa ceva. Aşa că tot cu apă plătită cărăuşilor îşi duc traiul.

"La noi e o zonă ciudată, vara se adună norii peste sat mai în fiecare zi, dar nu plouă aproape niciodată, avem veri secetoase. În vara asta împlinesc o sută de ani, nu mă mai ajută picioarele să mai ies să îmi aduc apă sau să îmi cumpăr de-ale gurii. Dacă nu ar avea grijă vecinii şi copiii de mine, aş muri de foame dar mai ales de sete în casă", a spus Maria Bleaf, localnică din Cârlomăneşti.

Se ceartă pe apa dată de pomană

Conform tradiţiei din zonă, atunci când moare cineva din sat, rudele dau apă de pomană timp de 40 de zile, în special femeilor văduve. Plătesc în avans cărăuşilor de la fântână, care se ocupă singură de împărţeală. Cum unii duc câteva zile la rând aceleiaşi persoane, apar certuri pe uliţe. "Sar cu gura pe mine, că am dat două zile la rând apă de pomană aceleiaşi femei, să le dăm şi lor. Mai ies şi certuri prin sat dacă esţi mai milos cu una dintre bătrâne", a explicat Marcel Anton.