Buzău: Din revoluţionar s-a transformat în nostalgic comunist
0Printre primii buzoieni care au avut curajul să înfrunte conducerea judeţenei de partid acum 21 de ani, Ioan Goia nu are nici acum certificat de revoluţionar. Dezamăgit de pierderea idealurilor pentru care a luptat în Decembrie ’89, Ioan Goia a ajuns să regrete vremurile de atunci.
Ioan Goia a făcut parte din primul grup care a intrat în 22 decembrie
1989 în sediul judeţenei de partid, actualul Palat Comunal. Cu pistolul
în mână, a fost printre cei care au păzit în acele zile spitalul şi
fabrica la care lucra, Filaret, şi a simţit cum îi şuierau gloanţele în
jurul capului, ca membru al patrulei trimisă să caute terorişti în
Parcul Crâng.
După toate acestea, chiar dacă sunt zeci de oameni care pot depune
mărturie că lucrurile s-au petrecut exact aşa, Ioan Goia nu a fost
recunoscut nici până astăzi ca luptător în Revoluţia din 1989. A făcut
numeroase demersuri şi a dovedit că s-a implicat activ în cursul
evenimentelor dar nu a primit decât răspunsuri vagi, evazive. „Ioan Goia a fost unul dintre puţinii buzoieni care a avut curajul să ni
se alăture în primele momente ale evenimentelor de la Buzău din 22
decembrie şi am intrat împreună peste fostul prim-secretar aj judeţului,
Simion Cotoi. La început, cei care am intrat am fost foarte puţini şi
tocmai de aceea mi-l amintesc atât de bine că el a fost cel caer a
aruncat de la balcon tabloul cu portretul lui Ceauşescu”, ne-a declarat
Tudorel Lascăr, revoluţionar cu acte-n regulă.
Felul în care s-au împărţit certificatele de revoluţionar, ajunse chiar
şi la unii care au stat ascunşi atunci, în timp ce alţii, care au fost
în prima linie, la fel ca el, au fost refuzaţi, este unul dintre
aspectele care l-au făcut să regrete vremurile dinainte de 1989. Tocmai
el, cel care se ridicase împotriva orânduirii de atunci.
Ca o ironie a sorţii, acum Ioan Goia lucrează într-o cizmărie, cu
tabloul lui Nicolae Ceauşescu deasupra capului şi un volum din “Operele
alese” alături. “După toate cele petrecute, de 20 de ani mă chinui să îmi fie
recunoscute drepturile de luptător în cadrul evenimentelor din decembrie
1989. Nu am reuşit nici până astăzi, deoarece comuniştii au rămas în
ţară şi au avut grijă să se infiltreze în toate structurile. Idealurile
pentru care s-au făcut atunci atâtea jertfe, au fost călcate în
picioare. Am ajuns în asemenea stare sufletească încât acum regret acele
vremuri, pentru că acum o ducem mult mai rău decât atunci, iar justiţia
şi bunul simţ nu îşi mai au locul în ţara asta, astăzi”, ne-a
mărturisit Ioan Goia, ajuns la 60 de ani.