Stiri din Buzau

"Jos comunismul", „jos dictatorul", „am învins, victorie" sunt cuvintele care se auzeau pretutindeni pe 25 decembrie 1989. În acest timp, la Târgovişte soţii Ceauşescu aveau să fie executaţi în urma unui proces care nu a durat mai mult de o jumătate de oră. Unul dintre cei patru militari care au fost în plutonul de execuţie a acceptat să stea de vorbă cu noi. Este vorba despre Laurenţiu Ştefănescu, un buzoian care trăieşte de mulţi ani la Sibiu.

Opt parasutişti de la Boteni s-au îmbarcat la 25 decembrie 1989 în elicoptere, ştiind că pleacă într-o misiune sinucigaşă. Auziseră că trebuia să dea piept cu teroriştii. Au aterizat la Târgovişte şi unul dintre pasagerii în uniform pe care îi escortau în elicoptere era chiar generalul Stănculescu. A hotărât: "Tu, tu şi tu". Atunci paraşutiştii Ionel Boeru, Dorin Cârlan şi Octavian Gheorghiu au aflat sentinţa unui proces care încă nu începuse. Erau membrii plutonului de execuţie a soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu. Mai aveau nevoie de un om şi celor trei li s-a alăturat Laurenţiu Ştefănescu.

Au tras în acea zi de Crăciun cu gândul la colegii lor morţi la televiziune. Laurenţiu Ştefănescu îşi aminteşte totul acum, după 20 de ani, ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.

"Eram subofiţer la unitatea de paraşutişti de la Boteni. Pe 25 decembrie, eu împreună cu alţi şapte colegi am fost chemaţi de Stănculescu care ne-a spus că urmează să plecăm într-o misiune de grad zero ceea ce însemna risc maxim. Nu ştiam unde mergem sau ce avem de făcut. La momentul respectiv singurul de care ascultam era Stănculescu. Era singurul care ne dădea ordine. Ne-am îmbarcat în două elicoptere iar la aterizare Stănculescu ne-a chemat la el şi ne-a dat câte un obiectiv pe care trebuia să îl păzim după care ne-a spus că avem o misiune dificilă pentru că în incintă sunt soţii Ceauşescu, că va urma în scurt timp un proces după care va trebui să îi executăm. Stănculescu ne-a întrebat atunci care dintr noi suntem apţi să participăm la execuţie. Am ridicat toţi mâna dar el a ales trei: pe Ionel Boeru, Dorin Cârlan şi Octavian Gheorghiu. A mai fost nevoie de încă unul care să o lege pe Elena Ceauşescu şi am fost ales eu. A început procesul care nu a durat mai mult de o jumătate de oră şi care s-a terminat pe la ora 14.30-14.40. Îmi amintesc că soţii Ceauşescu erau la început foarte atenţi la cum se desfăşura procesul. La început erau ferm convinşi că vor fi salvaţi de Stănculescu. Au ascultat sentinţa, Nicolae Ceauşescu a fost cel care şi-a dat primul seama că vor fi executaţi, că nu mai au nicio şansă şi au început să comenteze. După pronunţarea sentinţei a trebuit să îi legăm. El a fost demn dar ea a început prima dată să ne drăcuiască după care a început să ne implore. "Copiii mei, voi copiii mei, v-am crescut ca o mamă. Îmi rupeţi mâinile, măi copii", sunt cuvintele Elenei Ceauşescu pe care şi acum mi le amintesc foarte bine şi care îmi răsună în minte. Îmi aduc aminte că eu am legat-o şi când spunea că ne-a fost ca o mamă, mă întrebam cum putea să ne fie ca o mamă când noi ne-am petrecut copilăria pe la cozi la lapte şi la pâine şi mâncam cu raţia din cauza lor. După ce i-am legat i-am luat mai mult pe sus şi am ieşit cu ei la locul unde se hotărâse să aibă loc execuţia. Nicolae Ceauşescu a început şă cânte din Internaţionala: Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii, voi, osândiţi la foame, sus! Să fiarbă-n inimi răzvrătirea, Să-nceapă al lumii vechi apus! Sfârşiţi odată cu trecutul negru, Sculaţi, popor de osândiţi! I-am aşezat lângă zid şi am luat armele pentru execuţie. A urmat momentul foarte discutat de unele persoane şi anume de ce Baiu nu a filmat când au fost împuşcaţi cei doi. Îmi amintesc foarte bine că el s-a întors după alimentatorul de la cameră şi atunci Boeru, Cârlan şi Gheorghiu au deschis focul. Eu am tras la urmă, după care am avut o stare foarte ciudată: aveam emoţii şi ne era teamă, pentru că nu ştiam ce avea să se întâmple cu noi. După execuţie i-am aşezat pe soţii Ceauşescu în două foi de cort şi i-am urcat în elicopter. Am decolat şi am aterizat pe Ghencea unde am lăsat cadavrele. Nu ştiam ce să facem cu ele, nu mai aveam semnal ca să luăm egătura cu unitatea şi se trăgea. Am făcut semn unui militar care era acolo a venit şi i-am spus că avem ceva de lăsat după care am plecat. A doua zi am aflat că dispăruseră cadavrele iar Stănculescu ne-a ameninţat cu Curtea Marţială. Niciodată nu mi-a părut rău că am fost în plutonul de execuţie al soţilor Ceauşescu pentru că ştiam prea bine că ei erau, de fapt, criminalii cu tot cea ce făcuseră poporului român. Sunt lucruri pe care nu le voi uita niciodată, de care îmi amintesc cu emoţie dar ştiu că am făcut un bine ţării", ne-a mărturisit Laurenţiu Ştefănescu, unul dintre cei patru militari care au participat la execuţia soţilor Ceauşescu.