Ce schimbări ar trebui făcute în Bucureşti pentru ca locuitorii săi să trăiască mai bine

Bucureştiul este la coada Europei în privinţa unor indicatori ai calităţii vieţii, iar pentru a schimba această situaţie este necesară o reformă administrativă a Capitalei, aceasta este concluzia unui studiu care a fost prezentat astăzi de Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis în cadrul unei dezbateri la care au luat parte candidaţi la funcţia de primar şi reprezentanţi ai societăţii civile.

Studiul “Bucureşti, capitala europeană? Organizare administrativă şi indicatori ai calităţii vieţii în capitalele UE” analizează, pe de o parte, o serie de indicatori ce ţin de calitatea vieţii în 27 de capitale europene şi, pe de altă parte, face inventarul modelelor administrative din acestea.

Poluarea cu pulberi în suspensie

Potrivit studiului, Bucureştiul se clasează pe poziţia a doua în topul capitalelor celor mai poluate cu pulberi în suspensie (PM10). Astfel, în București se înregistrează, în medie, 92 de zile pe an cu depășiri ale nivelului admis de pulberi în suspensie faţă de limita de 35 de zile pe an cum prevăd normele UE. Bucureştiul e depăşit doar de Sofia, în care se înregistrează 176 de zile cu depăşiri ale normelor UE.

Spaţiile verzi

În privinţa spaţiilor verzi, Bucureştiul se clasează ceva mai bine cu 23,1 metri pătraţi pe cap de locuitor, chiar dacă mult în urma Vienei (120 de metri pătraţi) sau a Helsinki-ului (100 de metri pătraţi). Bucureştiul este, astfel, la egalitate cu Bratislava (21 de metri pătraţi) sau Ljubljana (25 de metir pătraţi), peste Madrid sau Paris.

Utilizarea bicicletei

Bucureştiul este însă din nou codaş în privinţa utilizării bicicletei ca alternativă la transportul cu automobilul personal. Astfel, doar 0,7% dintre bucureşteni merg cu bicicleta la muncă, comparativ cu 59,5% în Copenhaga sau 45,6% în Amsterdam. Potrivit autorilor studiului, Bucureştiului îi lipseşte în mod evident o strategie coerentă pentru facilitarea ciclismului.

Cele mai performante capitale din perspectiva celor trei indicatori urmăriţi (calitatea aerului, suprafeţe de spatii verzi şi rata de utilizare a bicicletei) sunt Copenhaga, Stockholm, Helsinki şi Amsterdam. Dintre capitalele statelor devenite mai recent membre UE, se remarcă Tallinn şi Vilnius, cu spaţii verzi extinse şi rare depăşiri ale nivelurilor PM10.

Bugetul este centralizat în cele mai multe capitale europene

În ceea ce priveşte administrarea resurselor oraşului, Bucureştiul se deosebeşte de majoritatea capitalelor europene prin faptul că bugetul nu este total descentralizat. Din 27 de capitale, numai în patru bugetul este descentralizat, subunităţile colectând singure anumite taxe sau având o putere de decizie semnificativă în alocarea fondurilor. Celelalte trei capitale în care se întâlneşte această situaţie sunt Bratislava, Bruxelles şi Budapesta. În timp ce în Bratislava fiececare dintre cele 17 consilii “de cartier” îşi adoptă propriul buget, în Budapesta, anumite taxe sunt adunate exlusiv de primăria general, altele numai de primăriile districtelor, iar veniturile dintr-o a treia categorie separată sunt împărţite între primării conform deciziei consiliului primăriei generale, care se consult cu primăriile districtelor în vederea acestei împărţiri.
 
Organizarea capitalelor din UE

În privinţa organizării administrative, studiul arată că aproape toate capitalele europene sunt împărţite în subunităţi administrative, deşi denumirile lor diferă de la “sector” la “cartier”. Excepţie fac numai cinci dintre cele mai mici capital: Copenhaga, Lisabona, Luxemburg, Nicosia şi Valleta. Pentru capitalele mari, media numărului de sectoare este de 17, în vreme ce capitalele de dimensiuni mijlocii, cum este şi Bucureştiul, au în medie 15 sectoare, iar cele mici, şase. Subunităţile sunt conduse de obicei de un consiliu local, care de cele mai multe ori este, la rândul său, coordonat de un director sau primar de sector. Numai două capital sunt împărţite în districte lipsite de consilii proprii: Dublin şi Sofia. Aici există însă alte mecanisme de a reprezenta interesele zonale.

Cum se alege primarul general

Situaţia este mai complexă în ceea ce priveşte alegerile. Pentru selectarea primarului general, două formule sunt cele mai frecvente: votul direct al populaţiei (12 cazuri) şi opţiunea ca primarul să fie ales de către consilierii generali (11 cazuri).

Alegerea consilierilor generali

Marea majoritate a capitalelor (20) utilizează un sistem proporţional simplu pentru alegerea consilierilor generali: alegătorii votează pentru lsite de partid, iar posturile sunt alocate fiecărui partid în funcţie de procentul de voturi câştigat. Sistemul de vot unic transferabil, întâlnit în Dublin, Sofia şi Valleta, combină principiile sistemului de vot proporţional cu selecţia individual a candidaţilor. Sistemele mixte de alegeri combină mai multe metode de alegere pentru diferite mandate.

Primarii de sector, aleşi de consilii

Atunci când există primari sau directori de sector, aceştia sunt, de regulă, aleşi chiar de către consiliile de sector (12 cazuri), alegerea prin vot direct exprimat de alegători fiind mai rară (trei cazuri, printre care şi Bucureştiul).

Consilierii locali, aleşi pe liste

Consilierii din subunităţile administrative sunt nominalizaţi de către consilierii generali în două capitale. În cele mai multe cazuri însă metoda de alegere a consilierilor de sector reflect sistemul din consiliul general şi anume liste închise (12 cazuri).

Întrebări deschise

Studiul a pornit de la referendumul care ar fi trebuit organizat anul trecut în legătură cu reorganizarea administrativă a Bucureştiului. “Chiar dacă referendumul nu a mai avut loc, problemele rămân deschise şi cele câte tema puse în lumină cu această ocazie sunt întrebări deschise pentru viitorul Parlament şi viitoarea administraţie. Este vorba despre rolul sectoarelor în Bucureşti, avem nevoie de aceste sectoare şi cum? Avem nevoie să ne alegem primarii în mod direct sau nu este nevoie? Avem nevoie de buget centralizat sau, din contră, avem nevoie de buget descentralizat? Ceea ce am încercat noi a fost să facem o comparaţie la nivel Uniunii Europene european pentru a vedea dacă există un model european de organizare care ar putea să răspundă şi la aceste întrebări”, a explicat Costel Popa, preşedintele centrului.

Bunele practici, mai importante

La rândul său, Adrian Sorescu, expert în Politici Europene în cadrul centrului, a arătat că studiul nu a plecat de la ideea că există o legătură între indicatorii care ţin de calitatea vieţii şi structura administrativă. Autorii studiului concluzionează că performanţa din punctul de vedere al mediului nu pare a fi favorizată de un anumit model administrativ sau sistem electoral. „Mai importante decât modelul de organizare administrativă sau sistemul electoral sunt disponibilitatea factorilor de decizie de a implementa politici durabile, resursele necesare în acest scop şi, nu în ultimul rând, implicarea locuitorilor în viaţa oraşului”, se spune în studiu. Astfel, pentru a reproduce rezultatele oraşelor cu dezvoltarea cea mai armonioasă, mai importantă este adoptarea bunelor practici decât copierea modelelor lor de organizare.