Studiu american pe orfanii bucureşteni: petrec ore holbându-se la un perete alb. Materia lor cenuşie este redusă!

Un grup de oameni de ştiinţă, condus de americanul Charles Nelson de la Şcoala Medicală Harvard, a urmărit comportamentul a 136 de copii care au fost abandonaţi la naştere şi plasaţi într-un orfelinat din Capitală.

Experimentul, început în 1999, s-a concentrat pe efectele psihologice pe care le-a avut orfelinatul asupra copiilor. Nelson si colegii sai i-au urmărit pe micuţi, crescuţi într-un spaţiu nepotrivit, ostil unei dezvoltări fireşti. „Un mediu spartan unde copiii au petrecut ore holbându-se la un perete alb şi au urmat un program extrem de rigid al activităţilor. Copiii au primit foarte puţină atenţie din partea persoanelor care îi îngrijeau" descrie articolul publicat pe site-ul www.sciencenews.org, citat de jurnalul.ro.

Nelson, împreună cu colegii lui, au aranjat ca jumătate din copiii de la orfelinat să fie relocaţi în familii separate. Numit „Proiectul de Intervenţie Timpurie Bucureşti", experimentul a oferit o modalitate de a testa importanţa unui mediu bun, în copilărie.

Concluzia principală a studiului, prezentată de profesorul Charles Nelson pe 17 februarie la întâlnirea anuală a Asociaţiei Americane pentru Progresul Ştiinţei, aduce în prim-plan importanţa primilor doi ani din viaţa copiilor.

Articolul de pe site-ul de stiinţă, arată că ecourille unui start greu în viaţă au persistat mult timp după ce orfanii s-au mutat într-o familie nouă, găsită de echipă. La vârsta de 8 ani, copiii care au petrecut primii 2 ani sau mai mult în orfelinat, înainte de a locui într-o familie, au avut probleme profunde în modul în care au interacţionat cu alţi copii. Pe când cei care au reuşit să scape de orfelinat înainte de a împlini 2 ani, s-au adaptat rapid la valorile sociale normale, comportându-se la fel de bine ca acei copii crescuţi de părinţii naturali.

Studiul mai arată că, pe lângă diferenţele de comportament, apar şi diferenţe biologice, la nivelul materiei gri din creier. Astfel, copiilor crescuţi în orfelinate li s-au făcut tomografii care au dovedit că micuţii instituţionalizaţi prezintă "o scădere dramatică a volumului de materie cenuşie, cea care conţine celulele nervoase ale creierului".

Cercetătării mai spun că "volumul materiei albe, care se referă la semnalele transmise creierului de către celule, a fost mai mic în cazul copiilor care au crescut în orfelinat un an sau doi şi mai mare în cazul celor care au părăsit instituţia înainte să se împlinească doi ani". Profesorul Nelson conchide cu ideea că plasarea copiilor într-un orfelinat este de evitat şi că relocarea orfanilor într-o familie ar trebui făcută cât mai repede posibil.