DEZBATERE ADEVĂRUL Unde poate duce dreptul la apărare? Cât de normal e să aibă arme pe mână oameni ca poliţistul-criminal Vlădan?

Poliţistul Gheorghe Vlădan a avut nevoie doar de şase minute pentru a produce tragedia de la coaforul Perla din centrul Bucureştiului. Avea pemis de port armă, chiar dacă în urmă cu şapte ani, în 2005, Gheorghe Vlădan s-a ales cu dosar penal după o altercaţie în trafic.

Asasinul Gheorghe Vlădan (53 de ani), orbit de gelozie că soţia sa, Florina, deschisese proces de divorţ şi avea un nou iubit, a pus la cale un adevărat scenariu de film de groază pentru a se răzbuna pe femeie.

Poliţistul, care îşi teroriza de mai multă vreme soţia, le mărturisise în repetate rânduri celor apropiaţi că Florina va plăti scump pentru ceea ce i-a făcut. Mai mult, cel care a împuşcat opt oameni într-un salon de coafură din centrul Capitalei, a fost judecat în 2005 pentru ameninţare, lovire, insulte şi alte violenţe. După un an şi jumătate, bărbatul a fost însă, achitat de instanţele de judecată.

Ultimul test psihologic pentru înnoirea permisului de port armă al criminalului de pe Dorobanţi a avut loc acum trei săptămâni. Poliţistul criminal a trecut testul iar arma cu care a omorât două persoane şi a rănit alte şase era deţinută în mod legal. 

Legea autoapărării spune că: Cauza care înlătură caracterul penal al faptei, prevăzută în cap. V,t. II, art. 44, C. pen., partea speciala. Potrivit legii, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, împotriva altuia sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. Este, de asemenea, în legitimă apărare şi acela care, din cauza tulburării sau temerii, a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi împrejurările în care s-a produs atacul.

Ultima modificare adusă art.44 precizează că se prezuma că este legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin asemenea mijloace într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit tinând de acestea.

Legitima apărare se caracterizează prin riposta apărării la un atac. Actul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege, adică să fie material, direct, imediat şi injust. Apărarea să fie necesară ( pentru înlăturarea atacului) iar obiectul ei să se refere la valorile aparate de lege. Depăşirea sau excesul limitei apărării să fie din cauza unor puternice stări sufleteşti (tulburare, temere etc.).