FOTO/VIDEO 1 Mai Muncitoresc în imagini: povestea unei sărbători capitaliste şi demonstraţiile comuniste
0Puţin ştiu că Ziua Muncii sau 1 Mai Muncitoresc nu-şi are rădăcinile în ideologia comunistă ci că, de fapt, a fost hotărâtă cu mult timp înainte ca regimul comunist să se instaureze în România.
Mai mult de atât, această sărbătoare a fost decretată purtând o semnificaţie de omagiu, de comemorare a victimelor grevei generale din Chicago, de acum mai bine de 100 de ani.
În anul 1872 circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federaţiei Sindicatelor din Statele Unite şi Canadei (precursoarea Federaţiei Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor şi Tâmplarilor a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la şi după 1 mai 1886", sugerându-se organizaţiilor muncitoreşti respectarea acesteia.
La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însă, cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranţi, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul a fost eroic: circa 35 de mii de muncitori au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.
Victime colaterale pentru drepurile muncitorilor
Tragicul s-a întâmplat la trei zile după eveniment, când în Piaţa Heymarket din Chicago au avut loc incidente violente care s-au soldat şi cu pierderi omeneşti. În timpul unei demonstraţii la care participau peste 65.000 de oameni, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaţilor de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick". Poliţia a intervenit, 4 protestatari au fost împuşcaţi şi mulţi alţii au fost răniţi.
În seara aceleaşi zile, a fost organizată o nouă demonstraţie în Piaţa Haymarket. Din mulţime, o bombă a fost aruncată spre coloana de poliţişti care a dus la rănirea a 66 de poliţişti, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliţia a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câţiva mortal.
Sursă foto: „Fototeca online a comunismului românesc"
În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhişti, care aparţineau unei mișcări muncitoreşti promotoare a tacticilor militante violente, au fost judecaţi. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franţa şi Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceştia au fost condamnaţi la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viaţă) şi unul la 15 ani închisoare. Şapte ani mai târziu, o nouă investigaţie i-a găsit nevinovaţi pe cei 8.
În anul 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti.
Comuniştii nu au ezitat să preia şi să accentueze până la absurd această sărbătoare. Aşa încât, în perioada comunistă, în cele mai multe ţări din lagărul socialist se organizau manifestaţii care reprezentau întocmai megalomania dicatorilor ţării respective.
De 1 mai, partidul prezenta cu lauri toate „proiectele" definitivate, evoluţia prin forţa muncii poporului a industriei, a agriculturii, toate într-un mod fabulos în care numai în sistemul comunist era posibil. Şi acum românii îşi aduc aminte de lozincile care populau pieţele principale din oraşele din ţară de 1 Mai Muncitoresc.
Citeşte şi:
Urmăreşte-ne şi pe FACEBOOK ca să fii la curent cu tot ce mişcă în Bucureşti
Se încarcă comentariile...
