Vreau să vă doară!

E greu să te abţii. În cap îţi vin toate blestemele de ţăran sănătos când îi vezi. Acoperiţi de costume ce costă cât zece pensii de om sărman, cu un rânjet de hienă pe faţă, cu urma scaunului imprimată pe pantaloni, sătui, plini de ei, au devenit meseriaşi în scuipat. Trebuie să fii visător, prins în chingile manipulării lor, ca să crezi că au o fărâmă de milă.

Poartă batiste la nas când trec pe la tine prin cartier şi îşi şterg pantofii de cearşafurile tale.

Toţi, dar absolut toţi, au dus la perfecţiune arta îmbogăţirii a lui Dinu Păturică. Ciocoi fără mamă şi tată, unii cu şcoală, cu pereţii plini de diplome. Alţii, golani frustraţi ridicaţi dintr-un fund de sat sau oraş de o ambiţie fenomenală alimentată dintr-o ură faţă de oameni.

Uită-te o secundă, cu ochii deschişi, la faţa desfigurată a primarului din oraşul tău! A parlamentarului care te prosteşte la televizor. A politicianului care îţi promite marea cu sarea pe pliantul pus în cutia poştală. Vei vedea şi vei înţelege de ce prostituatele sunt mai sincere.

Niciunul nu va suferi vreodată pentru tine. Şi-au adunat averi prin golănii, furturi şi corupţie. Cât a strâns unul dintre ei într-un singur mandat, nu vei reuşi tu cu ai tăi copii şi părinţi să adunaţi într-o viaţă de om. Vine o dată la patru ani să îţi spună că El vrea să te ajute să trăieşti mai bine. Că El va face lumea mai bună, că îţi va da, că îţi va construi. După, te dai cu capul de uşă în graba cu care vrei să fugi din ţara asta.

Minciuni sfruntate, aruncate cu nesimţire. Nu îl interesează decât buzunarul lui. Să îşi trântească o vilă cât Casa Scânteii, să îşi plimbe turul pantalonilor prin staţiunile de lux ale lumii, să îşi aranjeze odraslele. Şi nu dă pe tine o ceapă degerată. Nu avem nevoie de respectul lor. Nu avem nevoie de „viziunile" lor, de ajutorul lor. Sunt ucigaşi de destine, scursura unui popor condamnat să fie condus de mârlănie.

Citat

Omul îmbogăţit prin furtişag nu se satură niciodată de avere. (Nicolae Filimon)