Reţea de hoţi de maşini cu tentacule la Poliţie şi RAR! "Clonau" maşini şi le vindeau!

Conform procurorilor, infractorii erau ajutaţi de angajaţi ai Registrului Auto Român şi Poliţie. Unele autoturisme primeau numere de înmatriculare false identice cu ale unor autoturisme de acelaşi fel aflate deja în circulaţie, creându-se clone.

O amplă reţea de traficanţi cu maşini furate din străinătate a fost destructurată de procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Nu mai puţin de 19 persoane au fost trimise în judecată pentru înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, dare de mită, favorizarea infractorului, fals, conducere cu permisul anulat şi tăinuire. Constantin Cornel Niculoiu, Ion Hristache, Adrian Vasile Păun, Aurel Marian Petre, Cristian Hurmuzache, Adrian Vlăsceanu, Florin Cojocaru, Constantin Strugaru sunt principalii membri ai reţelei, care au şi fost arestaţi în dosar încă din vara anului trecut.Pe lângă ei, Ştefan Ciobănescu, Daniel Mihail Radu, Daniel Zardova, Gabriel Mărculescu, Valentin Petcu, Grafi Ion, Marian Popa, Ion Bărzăianu, Sarhan Al Azawi Abbas, Cosmin Valentin Babasanda, Cristian Bogdan Paraschiv au fost daţi pe mâna judecătorilor.

Metoda închirierii din străinătate

Conform rechizitoriului, membrii reţelei au fost cercetaţi pentru “introducerea în mod fraudulos pe teritoriul României a mai multor autoturisme sustrase sau închiriate din străinătate, fără intenţia de a fi restituite”. Suspecţii aveau mai multe moduri de operare. Cea mai des folosită era metoda închirierii din străinătate de la societăţi de profil, după care erau introduse în ţară, înainte de a expira perioada de închiriere. Ulterior erau falsificate documentele de provenienţă şi se încerca înmatricularea şi valorificarea acestora, inculpaţii beneficiind şi de complicitatea unor funcţionari din cadrul Registrului Auto Român.

Maşinile “clonă”

O altă modalitate în care acţionau membrii reţelei consta în identificarea de autoturisme înmatriculate deja în România, similare ca model, marcă şi an de fabricaţie celor de provenienţă ilicită, în vederea falsificării ulterioare a documentelor de identificare şi a plăcuţelor cu nr. de înmatriculare  ale autoturismelor aduse în ţară în mod nelegal prin crearea unor „clone”. Conform procurorilor, indivizii erau ajutaţi de poliţişti sau alţi funcţionari, care le efectuau verificări în evidenţele oficiale şi le comunicau datele privind situaţia juridică a unor autoturisme.

Cu aceste informaţii, erau „fabricate” documente pentru autoturismele sustrase, singura posibilitate de descoperire a falsului fiind verificarea seriei de şasiu a autoturismului, verificare care se face doar în cazul înstrăinării autoturismului sau în ipoteza expirării inspecţiei tehnice periodice. Maşinile “clone” erau apoi vândute unor cumpărători de bună credinţă.

Cum se realizau falsurile?

După aducerea în România a autoturismelor închiriate de la firme din străinătate, se încerca înmatricularea acestora pe teritoriul ţării. “Autoturismele erau prezentate la reprezentanţele R.A.R. înainte de a expira perioada de închiriere, interval de timp în care acestea nu figurau în bazele de date ca fiind furate, unde erau prezentate certificatele de înmatriculare ale autoturismelor, primite de la societăţile de închiriere, precum şi facturi sau contracte de vânzare-cumpărare false ce atestau faptul că autoturismele au fost achiziţionate din străinătate de la persoane fizice sau juridice”, se arată în rechizitoriu.

După ce obţineau certificatul de autenticitate şi cartea de identitate pentru autoturismele prezentate la R.A.R., persoanele implicate în cauză se deplasau la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, unde depuneau actele menţionate mai sus, şi, pentru obţinerea înmatriculării definitive, documente falsificate reprezentând cărţile de identitate ale autoturismelor sau certificatele de proprietate ale acestora.

Preţuri mici pentru intermediari

Conform procurorilor bucureşteni, după introducerea în ţară a autoturismelor închiriate din străinătate, imediat se încerca valorificarea acestora cu preţuri extrem de mici, între 1000 şi 4000 de euro, faţă de preţul practicat pe piaţă pentru respectivele modele de autoturisme. Imediat, intermediarii încercau valorificarea în continuare a respectivelor autoturisme, preţul acestora crescând de obicei cu sume cuprinse între 50-200 de euro, reprezentând câştigul intermediarului. Preţul pieţei era cerut numai în cazul autoturismelor la care se reuşise înmatricularea definitvă în România, care erau ulterior vândute unor cumpărători de bună-credinţă.