COLECŢIE Un bucureştean a strâns 12.000 de jucării, în ultimii 40 de ani

Cristian Dumitru (47 de ani) a strâns, în ultimii 40 de ani, o colecţie impresionantă de păpuşi vechi de 100 de ani, jucării demult dispărute şi maşinute din anii '30. Dumitru visează să-şi expună colecţia sa, depozitată acum în valize prin magazii, în vitrinele lustruite ale unui muzeu al jucăriilor.

Cu zeci de ani în urmă, copiii se mulţumeau cu păpuşi din paie şi maşinute din tablă. Generaţiile s-au schimbat, acum cei mici râvnesc la un Ferrari în miniatură sau la un joc virtual cu războinici stelari. De profesie inginer, Cristian Dumitru spune că jucăriile definesc generaţiile. „O jucărie defineşte epoca, acum nu se mai joacă nimeni cu papuşi din paie. Am un ursuleţ din paie, vechi de 100 de ani. Colecţia mea are în jur de 12.000 de jucării şi ştiu că multe sunt depăşite pentru generaţia de astăzi, dar sunt frânturi din copilăriile părinţilor", spune colecţionarul.

În patru decenii, el a strâns maşinute, avioane, vaporaşe, păpuşi, figurine mecanice, jocuri de construit, jocuri de societate, accesorii şcolare, triciclete, biciclete, pistoale, puşti, figurine din cauciuc, tancuri şi mobilier pentru păpuşi. Fiecare jucărie a fost martora unei emoţii, a unei lacrimi sau a unui vis împlinit. Unele s-au ascuns în sacul lui Moş Crăciun sau al lui Moş Gerilă, altele au stat cuminţi în cizmuliţele cremuite din holul casei. Unele au fost cumpărate cu ultimul bănuţ, altele au stat radioase în vitrinele magazinelor de lux sau pe tarabele reci ale pieţelor. Unele au ascultat, poate, muzica veselă din bâlciuri, dar toate, absolut toate jucăriile au fost martorele unui zâmbet.

Jucărie de la Gheorghiu Dej

Pasiunea bucureşteanului a luat viaţă încă de pe vremea când acesta avea şapte ani. Acum îşi aminteşte cu nostalgie de primele cadouri primite de la tatăl lui, cadouri care au fost baza de început a colecţiei. Păstrează şi acum fotografiile din copilărie, în care apare în braţe cu un răţoi din plastic şi un doctor din celuloid. „Prima jucărie din colecţie apare în pozele din copilărie. Cred ca aveam vreo doi ani. Nu-mi amintesc cu ce ocazie am primit-o, dar îmi este cea mai dragă", mărturiseşte Dumitru.

Click aici pentru fotogalerie cu cele mai vechi jucării din colecţie

Printre miile de „mogâldeţe" se găseşte şi un trenuleţ din 1957 ce provine de la liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej. „Prin anii '90 am cumpărat un trenuleţ special. Bărbatul de la tarabă mi-a spus că acel trenuleţ i-a fost făcut cadou de Gheorghe Gheorghiu Dej, mama lui fiind menajeră în casa liderului comunist", spune zâmbind colecţionarul bucureştean.

Sute de kilometri pentru o piesă

Majoritatea pieselor din colecţia sa au fost cumpărate din târgurile româneşti, celelalte fiind aduse de peste graniţă. „90 % sunt jucării din ţară, chiar dacă sunt produse în străinatate. Pentru o jucărie merg şi până la Cluj. Am însă şi exemplare aduse din Paris, Londra, Cairo, Los Angeles şi Miami. Nu s-a întâmplat să plec în vacanţă şi să nu vin acasă cu ceva pentru colecţia mea. Cred că am moştenit de la tatăl meu această pasiune. El este colecţionar de fotografii", povesteşte Cristian Dumitru.

Muzeul Jucăriilor, un proiect îndrăzneţ

Iubitor de natură, pasionat de ciclism, fotografie şi trench art, Cristian Dumitru se caracterizează ca fiind „pasionat de prea multe într-o criză existenţială". Inginerul bucureştean renunţă la odihnă şi la viaţa personală pentru a duce la sfârşit un vis din copilărie: un muzeu al jucăriilor.
„Mă grăbesc să definitivez proiectul principal al vieţii mele: Muzeul Jucăriilor. În România nu există aşa ceva. Avem jucăriile şi nu avem sediu. În străinătate există astfel de muzee, la noi este mai greu pentru că nimeni nu este interesat să ofere copiilor, şi de ce nu, adulţilor un loc care să definească generaţiile trecute", spune supărat colecţionarul.

O istorie într-un catalog

De trei ani, el încearcă să realizeze un catalog al jucăriilor românesti. „Este foarte greu pentru că la noi s-au închis toate fabricile vechi. Aş vrea să-mi duc la capăt visul din copilărie şi să las ceva în urma mea. Probabil, dacă nu reuşesc să am un muzeu al jucăriilor, toată colecţia o voi dona statului". Colecţionarul are doi copii, o fată de 19 ani şi un băiat de 14 ani. Din păcate, ei n-au moştenit dragostea pentu jucării, fiecare fiind preocupat să-şi facă o carieră. Fata a intrat anul acesta la Facultatea de Medicină, iar băiatul îşi doreşte să devină preot. Cu toate aceste jucăriile părintelui le-au umplut copilăria.